Pocăinţa

- Cel care cere iertare pentru greşeala sa este ca şi nevinovat. (arab)
- Există o sancţiune pentru bine şi pentru rău, dacă întârzie să apară, înseamnă că nu a sosit încă ora. (armean)
- Se iartă totul celui care nu-şi iartă nimic. (chinez)
- Cine a săvârşit numai bine în cursul vieţii cugetă la moarte fără nici o teamă. (egiptean)
- O conştiinţă încărcată este un duşman permanent. (indian)
- Niciodată nu mai poţi aduna orezul împrăştiat, până la ultimul bob. (indochina)
- Poţi să-ţi speli haina dar nu şi conştiinţa. (persan)
- Căinţa este primăvara virtuţilor.
- Remuşcare lăsată de faptele de ruşine este mântuirea vieţii. – remuşcarea poate constitui în anumite momente o forţă de orientare a vieţii morale. (Democrit)
- O conştiinţă împăcată nu ţine seama de minciunile zvonului. (Ovidius)
- Conştiinţa valorează cât o mie de martori. (Quintilianus)
- Uitarea nu te scapă de păcate. (Seyfoddin Mohammad Ferghani)
- Caracteristica vinovaţilor este neliniştea. (Seneca)
- Nu este nici lipsit de înţelepciune, nici mărginit, acela care se ridică după ce a căzut în greşeală, în loc să stăruie în ea. (Sofocle)
- Să-ţi pese mai mult de conştiinţa (ta) decât de părerea (altora). (Syrus)
- O conştiinţă rea este adesea în siguranţă, dar niciodată liniştită. (Syrus)
- Cine a săvârşit o faptă rea şi se căieşte, este iertat de acel păcat; căci el este purificat prin faptul că încetează, zicându-şi: “Nu voi mai face aşa…” (Manu)
- Cunoaşterea greşelilor e începutul salvării. (Epicur)
- E nebunie a te-ndărătnici-n greşeli. (Eschil)
- Oamenii de seamă sunt totdeauna proprii lor critici. (Balzac)
- Prin recunoaşterea greşelii, spiritele bărbăteşti se înalţă şi se întăresc. (Goethe)
- Este una din tristeţile umane cele mai adânci să avem în trecutul nostru nedreptăţi ale căror drumuri sunt, pentru a spune adevărul, toate barate în urma noastră, pe ale căror victime nu mai este cu putinţă să le regăsim, să le ajutăm, să le ridicăm sau să le consolăm. (Maeterlinck)
- Mulţi oameni cred că mărturisirea defectelor lor îi scuteşte de obligaţia de a le îndrepta. (Marie von Ebner-Eschenbach)
- O adevărată căinţă este cea mai bună doctorie contra bolilor sufletului. (Miguel de Cervantes)