Mândria / smerenia - citate si proverbe

Spune-i celui pe care-l vezi călare pe un măgar: “O, domnule! Ce fericit trebuie să fie calul dumneavoastră!”(arab)
Nu ridica vocea şi coboară-ţi pleoapele, fiindcă dacă ar fi vocea cea care ar hotărî în viaţă, un măgar ar clădi cu zbieretele sale două case într-o zi. (arab)
Iertarea este cea mai aleasă floare a victoriei. (arab)
Să nu reproşezi, fiindcă reproşul duce la acuzare, acuzarea e soră cu cearta, cearta e soră cu duşmănia şi duşmănia e mamă cu înstrăinarea. (arab)
Dorinţa de a fi lăudat este începutul pieirii. (arab)
Dacă vă întâlniţi cu oameni care vă laudă; aruncaţi-le cu praf în faţă. (arab)
Dacă pretinde că e leu de ce latră atâta? (arab)
Ţine minte fapta bună care ţi s-a făcut demult şi uită fapta bună pe care ai făcut-o curând. (arab)
Cine are un cucui pe frunte ar trebui ca din când în când să mai dea cu mâna pe deasupra lui. (arab)
Când Allah vrea să distrugă o furnică, face să-i crească aripi. (arab)
Moartea unei fapte bune este a vorbi despre ea. (arab!
Nu există însuşire mai frumoasă ca modestia. (arab)
Frunzele veştede nu urâţesc arborele frumos. (arab)
Cununa bărbăţiei este modestia. (arab)
Când calul ajunge îngâmfat să nu uite că ovăzul îl datorează boului. (arab)
E câte un soi de laudă mai urâtă decât ocara. (armean)
Măgarul lăudat se împotmoleşte în noroi. (armean)
Cui i-am zis că mi-e drag ca ochii din cap, mi-a scos ochii. (armean)
Când intri în turmă, sărută fruntea măgarului. (armean)
Vulpea fudulă cade cu toate picioarele în cursă. (armean)
Dacă trei oameni sunt o inimă, pământul galben se preface în aur, dacă trei oameni sunt trei idei, chiar aurul se transformă în praf. (chinez)
Mai bine arată-ţi generozitatea în casa ta decât să mergi departe pentru a aprinde tămâie. (chinez)
Înţeleptul nu se întristează că nu e cunoscut de oameni, el se întristează că nu cunoaşte oamenii. (chinez)
Nu te face frumoasă cu cerceii alteia; dacă ţi se vor smulge cerceii, îţi vei pierde şi urechile! (chinez)
Noroiul ascunde rubinul dar nu-l poate murdări. (chinez)
Numai cu ochii altora îţi poţi vedea cu adevărat defectele. (chinez)
În copacul înalt vântul bate mai puternic. (chinez)
Dacă obţii onoruri, gândeşte-te la ruşine; dacă eşti sănătos, gândeşte-te la durere. (chinez)
Cine contează pe forţa sa nu obţine totdeauna victoria; când arborele ajunge puternic, atunci este doborât. (chinez)
Cine mă laudă îmi este duşman; cine mă dojeneşte mă învaţă. (chinez)
Cine îşi dă averea pentru a dobândi o dregătorie va ajunge să doarmă în drum. (egiptean)
Chiar dacă tu eşti vânt nu uita că uraganul este mai puternic decât tine. (egiptean)
Atunci când calci pe coada altuia, crezi că stai pe vată; când altul te calcă pe coadă, ţipi si-l ocărăşti. (indian)
În satul cu capre behăie; în satul cu bivoli, mugeşte. (indian)
Să roşeşti pentru defectele pe care le ai, nu pentru că va trebui să ţi le îndrepţi. (indian)
Mai bine să fii furnică şi să mănânci zahăr, decât să fii elefant şi să mănânci lemne. (indian)
Toate statuile de zei au paie înăuntru. (indian)
Să nu lauzi în faţă, să nu bârfeşti în spate. (indian)
Licuricii se laudă cu lumina lor când nu răsare nici soarele, nici luna; pisica cât este ea de curajoasă când tigrul se întoarce în pădure. (indian)
Sita îi spune acului: “Ai o gaură în coadă”. (indian)
Aurul nu face zgomotul pe care-l face arama. (indian)
Dacă vrei să presari ghimpi pe drumul altuia, ai grijă să umbli încălţat. (indian)
Omul bun vede binele peste tot; omul rău – nicăieri. (indian)
Cine se arată prea plin de el e gol pe dinăuntru. (indochina)
Era lăudată splendoarea cozii de păun în faţa păsărilor adunate: “dar priviţi-i picioarele, ascultaţi-i ţipetele!”- strigau ele. (japonez)
Nu trebuie să existe intimitate fără politeţe. (japonez)
Într-o rochie frumoasă şi maimuţa este atrăgătoare. (japonez)
Zăpada nu rupe niciodată ramurile sălciei. (japonez)
Aurul şi în gunoi străluceşte. (japonez)
Şi maimuţa mai cade din copac. (japonez)
Oceanul nu dispreţuieşte nici cele mai mici râuri. (japonez)
Racul cel mare le impune celor mici să meargă drept.(malaez)
Să nu râdă frunza de sus când cade frunza de jos. (malaez)
Cu cât spicul de orez are mai multe boabe, cu atât se apleacă mai mult; cu cât este mai gol, cu atât stă mai ridicat. (malaez)
Acolo unde nu există uliu, lăcusta spune: “Eu sunt uliu!” (malaez)
În ce loc ar putea fi fericit cel care nu e preocupat decât de el însuşi? (malaez)
Toba face mult zgomot fără să ştie că este goală pe dinăuntru. (malaez)
Politeţea este o monedă care îl îmbogăţeşte nu pe cel care o primeşte, ci pe cel care o cheltuieşte. (persan)
Şi un voinic poate să cadă la pământ din pricina unei coji de pepene. (persan)
Aşează-te acolo de unde să nu te scoale nimeni. (persan)
Şi ceapa se crede în rândul fructelor. (persan)
La moară nu se iscă gâlceavă până nu se spune: “Eu sunt primul, tu eşti după mine”. (turc)
Cine se place pe sine nu poate să-i placă pe alţii. (turc)
Chiar dacă lemnul este strâmb, focul tot drept iese. (turc)
Un cui salvează o potcoavă; o potcoavă salvează un cal. (turc)
Cine râde de spân trebuie să aibă barba neagră. (turc)
Sărutând mâna buzele nu se tocesc. (turc)
Un salut respectuos face o plăcere deosebită. (turc)
Cheia mică descuie uşa mare. (turc)
Nu e o ruşine să nu ştii, e ruşine să nu întrebi. (turc)
Cireaşa a făcut viermi fiindcă prea se mândrea cu frumuseţea ei. (turc)
Broasca ţestoasă spuse privindu-şi carapacea: “Ce palat mare am eu!” (turc)
Cel mai bine pentru înţelept este să nu pară înţelept. (Aeschylus)
Cele mai multe dezbinări se ivesc în cetăţi din cauza ambiţiei. (Aristoteles)
Uitarea defectelor proprii dă naştere la îndrăzneală. (Democritus)
Eu cred că cel căruia i se face un bine este dator să-şi aducă aminte toată viaţa; iar cel care-l face, să-l uite îndată, dacă vor, unul să facă o faptă lăudabilă iar celălalt să nu săvârşească o faptă vrednică de un om mic la suflet; iar a aminti şi a vorbi de propriile servicii este aproape la fel ca a le reproşa. (Demosthenes)
Înşişi filozofii pun numele lor chiar pe operele în care tratează despre dispreţul gloriei. (Cicero)
E la fel de periculos să-i dai unuia ce şi-a ieşit din minţi o sabie, ca şi unui ticălos puterea. (Euripide)
Cel care dorea onoruri excesive şi căuta averi prea mari pregătea etaje numeroase pentru turnul înalt, pentru a cădea de mai sus şi pentru ca prăbuşirea în ruine să fie mai grozavă. (Iuvenalis)
Când fericirea ta este mare, nu te încrede prea mult în ea, nici nu ne dispreţui pe noi cei săraci, ci arată-te mereu vrednic de fericirea ta. (Menander)
Dacă mi-aş îngădui să spun că sunt oarecum mai înţelept decât alţii, pentru atâta numai sunt mai înţelept, că nefiind în stare să cunosc îndeajuns cele din Hades, nici nu susţin că le cunosc. Mărturisirea propriei ignoranţe are o valoare teoretică, mai întâi fiindcă înlătură falsa ştiinţă, apoi fiindcă formulează o problemă, în fine pentru că fixează limita de unde cercetarea trebuie să păşească mai departe. Buna-credinţă modestă este fundamentul ştiinţei şi condiţia ei etică. (Platon)
Nimeni nu-i în stare să se ridice prin el însuşi: trebuie să-i întindă mâna cineva, să-l scoată cineva. (Seneca)
Pe noi ne pot ajuta nu numai cei care sunt, dar şi cei care au fost. (Seneca)
Dacă ai învăţat să asculţi, te vei pricepe să comanzi. (Solon)
Dorinţa de glorie este ultima pe care o leapădă chiar şi înţelepţii. (Tacitus)
Coţofanele nu trebuie să se ia la întrecere cu privighetorile. (Teocrit)
Nu există lucru cât de uşor, care să nu fie greu, dacă-l faci fără voie. (Terentius)
Unul din marele defecte ale oamenilor este de a dori să servească drept pildă altora. (Meng Tseu)
Învăţătura, care (de obicei) face să dispară îngâmfarea şi alte (defecte), produce îngâmfare la cel cu minte puţină; după cum lumina zilei, care (de altfel) trezeşte vederea, orbeşte bufniţele. (Pancatantra)
Beţia domniei este cea mai rea; căci cel îmbătat de (beţia) domniei nu se trezeşte până ce cade. (Mahabharata)
Omul să nu meargă înaintea trupei; dacă întreprinderea izbândeşte, câştigul este comun; dacă însă se iveşte nereuşita, este omorât conducătorul. (Hitopadeca)
Faima este asemenea unui râu care susţine lucruri uşoare şi umflate, dar îneacă lucruri grele şi solide. (Bacon)
Aşa-i orgoliul omului: ceea ce el nu pricepe, decretează că este greşeală sau nebunie. (Balzac)
Când un vultur se prăbuşeşte, cine ştie în ce văgăună se va opri; tot aşa, prăbuşirea unui om mare se măsoară după înălţimea unde ajunsese. (Balzac)
Nu este nevoie decât de o linguşeală ca să ne treacă durerea de cap. (Balzac)
Când orgoliu conduce căruţa, tot drumul are numai gropi şi hârtoape.. (Bisanne de Soleil)
Când un om neînsemnat ajunge la o situaţie înaltă, el se prăbuşeşte uşor. (Dandin)
Popularitatea e ca şi vântul; te ridică în sus, dar nu te menţine la înălţime. (Félicité Lamennais)
Mulţi suportă cu uşurinţă munci grele, când nu sunt constrânşi, munci care li s-ar părea penibile, dacă ar fi siliţi să le facă. (Freidank)
Niciodată nu suntem mai îndepărtaţi de scopul dorinţelor noastre, decât atunci când ne închipuim că-l posedăm. (Goethe)
Cine îmi suportă greşelile devine stăpânul meu, chiar dacă îmi este servitor. (Goethe)
Cel mai mare Străin pe lumea aceasta a fost acela care a venit s-o mântuiască. (Goldsmith)
Oriunde e geniu, acolo-i (şi) mândrie. (Goldsmith)
Unii ar fi înţelepţi dacă n-ar crede că sunt. (Gracian)
Orgoliul este în noi ca o fortăreaţă a răului. (Hugo)
Falsa modestie este ultimul rafinament al vanităţii. Modestia este pentru merit cea ce sunt umbrele pentru chipurile dintr-un tablou. Ea dă meritului puterea şi relieful. (J. de La Bruyère)
Falsa modestie este ultimul rafinament al vanităţii. (La Bruyere)
Sclavul n-are decât un stăpân; ambiţiosul are atâţia stăpâni câţi oameni îi pot fi de folos carierei sale. (La Bruyere)
Acelaşi orgoliu care ne face să criticăm defectele de care ne credem scutiţi ne face să dispreţuim însuşirile bune pe care nu le avem. (La Rochefoucauld)
Amorul propriu este cel mai mare dintre toţi linguşitorii. (La Rochefoucauld)
De regulă, este mai bine să meriţi cinstirea fără să o capeţi decât să te bucuri de ea fără să o meriţi. (M. Twain)
Trufaşul nu poate fi recunoscător; el crede totdeauna că a meritat mai mult. (Nicolae Iorga)
Cine face totdeauna ce vrea, face rareori ceea ce trebuie. (Oxenstierna)
Un om pe care norocul l-a înălţat sus de tot, nu cade niciodată uşor. (Oxenstierna)
Ambiţia oricărui om se umflă pe măsură ce-i creşte puterea. (Oxenstierna)
Se pare că orice om are câte o ambiţie, dacă nu pentru înţelepciune, cel puţin pentru fleacuri; el caută să se facă faimos, dacă nu prin bunul simţ, atunci prin nebunie. (Oxenstierna)
A afecta calităţi şi talente pe care nu le avem înseamnă a obliga pe ceilalţi să observe ridicolul şi defectele pe care le putem avea. (Oxenstierna)
Graba ce o arătăm de a sfătuia pe alţii este un semn al încrederii ce o avem în capacitatea noastră. (Oxenstierna)
Cel care se crede înţelept şi care îngăduie să i se dea această însuşire, are de-acuma defectul acesta în plus faţă de alţii. (Oxenstierna)
Un gospodar îşi vântura grâul de pleavă. În vreme ce grăunţele îi cădeau la picioare, pleava zbura dusă de vânt. Şi pleava batjocorea grăunţele ce cădeau: „Ce inerţie în voi, ce lipsă de entuziasm! Pe voi vă cheamă pământul, noi însă zburăm!” (Lucian Blaga)
După ce apune soarele orice licurici crede că el e locţiitorul. (L. Blaga)
Mărimea nu se sfiieşte să meargă cu puţinătatea. Mediocritatea se ţine deoparte. (Tagore)
Orice putere excesivă piere prin însăşi excesul ei. (V. Mitrea)
Cel mai mare rău pe care-l poate face oamenilor soarta este de a-i face slabi în resurse şi ambiţioşi. (Vauvenargues)
Pentru-a cânta, / Privighetoarea/ Deschide doar un cioc micuţ. (Yosa Buson)