Proverbe despre curaj - frica

  • Marii căpitani se formează în lupta cu marea agitată.
  • Spaima la nenorocire aduce altă nenorocire. (arab)
  • Nehotărâtul a primit şi o sută de lovituri de bici şi o sută de lovituri de baston. (arab)
  • Dacă este să vină primejdia, vine şi stând în casă. (armean)
  • Cine se teme de urs nu se duce în pădure după lemne. (armean)
  • Cine se teme de lup nu poate să ţină oi. (armean)
  • Cine nu se teme de nimic este surprins de primejdie. (chinez)
  • Cine este adevăratul erou? Cel care are mult curaj faţă de sine însuşi. (chinez)
  • De ce să te arunci în apă înainte ca barca să se fi răsturnat? (chinez)
  • Fă-ţi datoria şi nu te teme de nici o răzbunare. (egiptean)
  • Şi pisica ajunge tigroaică dacă trăieşte în pădure. (indian)
  • Pisica fierarului nu se teme de zgomot. (indian)
  • Întreaga apă a mării nu-i ajunge decât la genunchi celui care nu se teme de moarte. (indian)
  • Marea este ca un bazin de înot pentru cel care nu se teme de înec. (indian)
  • Nu curajul singur, ci curajul însoţit de prudenţă duce la victorie. (indian)
  • Arborele desfrunzit este iubitul uraganelor. (indian)
  • Când mergi, mergi; când stai, stai dar niciodată nu ezita! (japonez-bushido)
  • Un şobolan încolţit îndrăzneşte să muşte pisica. (japonez)
  • Un singur fricos dăunează unei armate întregi. (turc)
  • Omul curajos nu-şi scurtează viaţa înfruntând pericolele. Fricosul nu şi-o păstrează chiar dacă-i precaut. (Abu al-’Ala’ Al-Ma’ Arri)
  • Nu vă ataşaţi decât de oamenii vrednici de stimă; evitaţi mai presus de orice compania celor laşi; nimeni nu îi respectă, nici măcar cunoscuţii lor. (Alceu)
  • Îndrăzneala este începutul acţiunii. (Democrit)
  • Bărbăţia micşorează loviturile sorţii. (Democrit)
  • Nenorocirea osteneşte; vânturile nu suflă mereu cu aceiaşi turbare; norocul fericiţilor are un sfârşit. Totul trece, totul se schimbă; omul cu sufletul întreg se încrede până la urmă în speranţă. Deznădejdea este laşitate. (Euripides)
  • Trebuie să îndrăznesc, fie că izbutesc fie că nu. (Euripides)
  • Pentru mine, adevăratul curaj este prudenţa. (Euripide)
  • Omul cu adevărat superior este omul prudent atunci când chibzuieşte, pentru că analizează toate riscurile posibile, dar care este cutezător când trebuie să acţioneze. (Herodot)
  • Sufletul mi-i curajos, căci am îndurat multe suferinţe pe valuri şi-n război. După ele poate să vină şi asta. (Homerus)
  • Nu uita să-ţi păstrezi sângele rece în nenorocire. (Horaţiu)
  • Şi zeul ajută o îndrăzneală justificată. (Menander)
  • Mâhnirea ştie să născocească împotriva ei însăşi rele de două ori mai mari decât realitatea. (Philemon)
  • După cum copiii se sperie de orice în întunericul orb, tot aşa ne temem şi noi în plină lumină. (Lucretius)
  • Un om tare, când e lovit, îşi sporeşte puterea. (Seneca)
  • Nu fiindcă (lucrurile acestea) sunt grele nu avem curaj, ci fiindcă nu avem curaj ele sunt grele. (Seneca)
  • Tot ce se poate întâmpla, să ne închipuim că se va întâmpla. (Seneca)
  • Lucrul de care te temi se întâmplă mai iute decât acela pe care-l speri. (Syrus)
  • În împrejurări critice îndrăzneala preţuieşte foarte mult. (Syrus)
  • Când marea este liniştită, oricine poate fi cârmaci. (Syrus)
  • Când sufletul şovăie, este de ajuns un mic impuls ca să-l îndrepte într-o parte sau alta. (Terentius)
  • Cine se teme să întreprindă ceva cu hotărâre, aceluia nu-i foloseşte la nimic o (întreagă) comoară de cunoştinţe; oare lampa luminează orbului ceva chiar când o ţine în mână? (Hitopadeca)
  • Ce nu-i dat să se întâmple, nu se-ntâmplă; ce este dat să se întâmple, nu se poate altfel; de ce nu se bea antidotul acesta, care înlătură otrava grijii? (Hitopadeca)
  • Dacă nu se expune la primejdii, omul nu vede fericirea; dacă însă riscă, atunci, dacă trăieşte – o vede. (Mahabharata)
  • Fericirea supremă este anevoie de dobândit, atâta timp cât omul nu face o sforţare eroică. (Pancatantra)
  • Cei viteji nu-şi pierd curajul, chiar când soarta se arată înfricoşătoare; după cum oceanul nu poate fi sleit, oricât de grozavă ar fi arşiţa care seacă lacurile. (Pancatantra)
  • Fără curaj, nu se trece peste o nenorocire, chiar (dacă-i) foarte mică. (Somadeva)
  • Nenorocirile fug (departe) de cei curajoşi, ca şi cum le-ar fi frică de aceştia. (Somadeva)
  • Fricoşii sunt nechibzuiţi. (Somadeva)
  • Pe cel neîntreprinzător, lăsător, fatalist şi lipsit de bărbăţie, zeiţa fericirii nu vrea să-l îmbrăţişeze, ca şi o femeie tânără pe un bătrân. (Tantrakhyayika)
  • Ceea ce trebuie să se întâmple are deschise porţile pretutindeni.(Kalidasa)
  • Curajul sufletesc depăşeşte puterile fizice. (Baltasar Gracian)
  • Curaj mare, nobleţe mare. (Baltazar Gracian)
  • Când lipseşte curajul ştiinţa nu dă roade. (Baltasar Gracian)
  • Nu mă scârbiţi de război. Se zice că el îi distruge pe cei slabi, dar pacea face la fel. (Bertolt Brecht)
  • Unul din efectele fricii este că ne rătăceşte simţurile şi face ca lucrurile să ne pară altfel decât sunt. (Cervantes)
  • A învinge fără primejdie înseamnă a triumfa fără glorie. (Corneille)
  • Teama de pericol este de o mie de ori mai îngrozitoare decât pericolul prezent, şi neliniştea pe care ne-o provoacă previziunea răului este mai de nesuportat decât răul însuşi. (Daniel Defoë)
  • „Noroc”- ăsta-i numele pe care cei slabi îl dau curajului. (G. Duhamel)
  • Mulţi au avut aptitudini extraordinare; însă fiindcă n-au avut curaj, ei au trăit ca nişte morţi şi au sfârşit prin a fi îngropaţi în inactivitatea lor. (Gracian)
  • Posibilul întreabă Imposibilul: “Unde stai?” Imposibilul răspunde: “În visurile slăbănogilor”. (Tagore)
  • Curajul presupune organizarea speranţelor. Or, apaticii tocmai la aceasta renunţă – la organizarea speranţelor. Şi rămân cu braţele încrucişate, considerând că şi răul, şi binele se înscriu în fatalitate. (André Malraux)
  • Cei care au mult de nădăjduit şi nimic de pierdut vor fi întotdeauna periculoşi. (Edmund Burke)
  • Superstiţia este religia sufletelor slabe. (Edmund Burke)
  • Caracteristica adevăratului eroism este tenacitatea. (Emerson)
  • Nu zăbovi să te încumeţi, atunci când mulţimea cutreieră nehotărâtă; este în stare să facă totul omul nobil, care înţelege şi apucă iute. (Goethe)
  • Adevăratele calităţi ale unui comandant se manifestă în luptă. Lupta este cel mai sever examinator care stabileşte adevărata capacitate a fiecăruia. (J. K. Bagramean)
  • Prima condiţie a victoriei este sacrificiul. (J. Galsworthy)
  • Neliniştea tresare la freamătul frunzei. (Joost Van den Vondel)
  • Observă-te numai bine: sunt împrejurări când laşitatea ţi-o interpretezi ca tărie de caracter: când te reţine de la o faptă rea. (Lucian Blaga)
  • Lupta reuşeşte mai ales acelora care iubesc mai mult lupta decât succesul. (Lucian Blaga)
  • Este poate o datorie să vezi prezentul în culori mai negre decât este de fapt: pentru ca din această vedere să izvorască o luptă mai hotărâtoare spre mai bine. (Lucian Blaga)
  • Curajul este ceva care se formează, care trăieşte şi moare – care trebuie întreţinut la fel a şi armele. (N. Iorga)
  • Mai contagioasă decât ciuma, spaima se transmite într-o clipită. (Nikolai Gogol)
  • Dintre toate primejdiile, cea mai mare este subestimarea duşmanului. (Pearl Buck)
  • Curajul este vederea peste propria fiinţă şi peste orice primejdie, a unui scop. (René Quiton)
  • Plictiseala este expresia supremă a indiferenţei. (Ricardo Leon)
  • Fricosul se sperie înainte de primejdie, laşul în timpul ei, curajosul după ea. (Richter)
  • Când există voinţă, există şi cale bătătorită. (Shaw)
  • Cel care merge pe mijlocul drumului primeşte lovituri din ambele părţi. (George P. Schultz – secretar de stat american în per. 1735-1826)