Proverbe despre suferinta - rabdare

•  Piatra cu care dă lumea în tine cade departe. (arab)
•  Trebuia ca întâmplarea să răstoarne furnica pentru ca aceasta să poată vedea cerul. (arab)
•  La nenorocire se sting toate duşmăniile. (arab)
•  Pune-ţi necazurile într-o plasă; unele vor trece altele vor rămâne. (arab)
•  Sărac fără răbdare, lampă fără ulei. (arab)
•  Răbdarea este puterea celui fără putere. (arab)
•  Nu se obţine un lucru plăcut decât răbdându-l pe cel neplăcut.(arab)
•  Apa care vine mare e un semn că se termină repede. (armean)
•  Ne-am dus la munte – am îndurat frigul; ne-am dus la câmpie – am îndurat ţânţari. (armean)
•  Durerea de cap face să treacă durerea de picior. (armean)
•  Nenorocirea nu intră decât pe uşa care i-am deschis-o. (chinez)
•  Nu i se pare castronul fierbinte celui care are mâinile îngheţate. (chinez)
•  Celui ce ştie să aştepte, timpul îi deschide porţile. (chinez)
•  A nu cunoaşte niciodată suferinţa – aceasta este sărăcia omului! (chinez)
•  Când se închide rana uiţi de suferinţă. (chinez)
•  Dacă nu suportăm să trăim printre oameni, atunci cu cine ne vom însoţi? (chinez)
•  Când nu-ţi place mâncarea, o dai la câini; când nu-ţi place un om trebuie să-l suporţi. (coreean)
•  Petrece o zi, petrece încă o zi în preajma celui care are necazuri. (egiptean)
•  Suferinţa mică te face să strigi, suferinţa mare este mută. (indian)
•  Nu a trecut bine boala că a şi uitat de medic. (indochina)
•  Frânghia de la găleată distruge cu timpul marginea puţului. (japonez)
• Cu fiecare pagubă înveţi ceva în plus. (persan)
• Boala grea cu leacuri amare se vindecă. (persan)
• Răbdarea este amară, dar dă roade dulci. (persan)
• Răbdarea îndrăgostitului e ca apa în sită. (persan)
• Durerea altuia e ca zăpada de anul trecut. (persan)
• Cine aduce mereu câte o roabă de pământ, cu timpul poate ridica un munte. (persan)
•  Fiecare pierdere este un avertisment. (turc)
•  Nu te nelinişti pentru răul de anul viitor. (turc)
•  Cap fără durere nu are decât sperietoarea din bostănărie. (turc)
•  Când te strânge încălţămintea toată lumea ţi se pare strâmtă. (turc)
•  Cine a văzut moartea este mulţumit şi cu boala. (turc)
• Pregăteşte-te de nenorociri înainte ca ele să apară. (turc)
•  Cel mai scurt drum pentru atingerea ţelului propus este răbdarea. (turc)
•  Piatra care se rostogoleşte din loc în loc nu prinde muşchi.
•  Mulţi şi-au mărit nenorocirea din cauză că n-au ştiut s-o suporte. Mai mult decât întâmplarea sau   norocul, le-a fost potrivnic (propriul) lor caracter. (Accius)
•  E util să devii înţelept prin durere. (Aeschylus)
•  Cei nefericiţi se mângâie când văd pe alţii suferind mai mult decât ei. (Aesopus)
•  Omul să se gândească mereu la toate cele omeneşti. (Cicero)
•  Nu există durere, pe care timpul să n-o micşoreze şi să o atenueze. (Cicero)
•  Anticiparea nenorocirilor viitoare atenuează sosirea lor, căci le vedem cu mult înainte de a veni. (Cicero)
• Mereu mă gândeam la nenorociri posibile, înfăţişându-mi în minte fie pribegia departe de ţara mea, fie o moarte prematură, sau alte nenorociri, pentru ca, în caz că mi s-ar întâmpla ceva din cele ce presupuneam, să nu mă consume mai tare durerea abătută pe neaşteptate. (după Cicero)
• Facem viaţa şi mai mizerabilă deplângând-o. (Cicero)
• Dascălul nebunilor nu este cuvântul, ci nenorocirea. (Democrit)
• Este măreţ să te gândeşti la datoria ta chiar atunci când eşti nenorocit. Maxima aceasta are caracterul unei recomandări făcute tuturor acelora care, în nenorocire, sunt înclinaţi a reacţiona prin instincte, nu prin conştiinţa şi puterea lor morală. (Democrit)
• Fixează-ţi în minte o regulă şi un ideal de purtare cărora să te conformezi riguros, atât în singurătate, cât şi între oameni. (Epictet)
• Adu-ţi aminte că eşti un actor într-o dramă care-i aşa cum vrea cel care te instruieşte în ea: scurtă sau lungă. Dacă el vrea ca tu să joci rolul unui cerşetor, caută să-l joci bine şi pe acesta; tot astfel dacă el vrea să fii în rolul unui infirm, al unui dregător sau al unui simplu particular. Căci datoria ta este aceasta: să joci bine rolul ce ţi s-a dat; alegerea rolului aparţine altuia. (Epictetus)
• Nu cere să se întâmple lucrurile după cum vrei, ci voieşte-le aşa cu se întâmplă; şi-ţi va merge bine. (Epictetus)
• Nici un muritor nu trece prin viaţă neatins, fără să plătească. (Eschil)
• Nu slăbi frânele, când îţi merge bine; iar în restrişte ţine-te de speranţa înţeleaptă. (Euripides)
• Suferinţa îi redă prostului bunul simţ. (Hesiod)
• De obicei nenorocirea dă pe faţă caracterul, iar fericirea îl ascunde. (Horatius)
• Dacă poţi suporta totul, atunci şi trebuie! (Iuvenalis)
• De aceea mai ales trebuie observat omul în primejdii pline de risc şi de cunoscut în restrişte cine e. Căci abia atunci scoate el din fundul sufletului vorbe adevărate; masca este îndepărtată şi rămâne numai realitatea. (Lucretius)
• Să-ţi spui dis-de-dimineaţă: voi întâlni un indiscret, un neobrăzat, un invidios, un egoist. (Marc Aureliu)
• Nu da cu piciorul în cel nefericit, căci soarta este comună (tuturor). (Menander)
• M-am învăţat minte uitându-mă la nenorocirile altora. (Menander)
• Învaţă compătimirea din (propria) pătimire. (Philemon)
• Să ne mulţumim cu ce avem, fără a face comparaţii; niciodată nu va fi fericit acela pe care-l va chinui fericirea mai mare a altuia. (Seneca)
• Trebuie să ne gândim la toate şi să ne întărim sufletul împotriva celor ce s-ar putea întâmpla. (Seneca)
• Ce multe lucruri neaşteptate au venit! Ce multe lucruri aşteptate nu s-au ivit niciodată! (Seneca)
• Înţeleptul, atent şi apărat împotriva oricărui atac, nu dă înapoi în faţa atacului sărăciei, al jalei, al infamiei, sau al durerii. (Seneca)
• Nu trebuie să revolte ne nimic din toate acestea. Am intrat într-o lume în care trebuie să trăim după aceste legi. (Seneca)
• Toate, din pricina cărora gemem, de care ne îngrozim, sunt tributuri ale vieţii. (Seneca)
• În felul acesta îşi va desfăşura înţeleptul virtutea: dacă-i va fi îngăduit, în bogăţie, dacă nu, în sărăcie; dacă va putea, în patrie, dacă nu, în exil; dacă va putea ca comandant, dacă nu, ca soldat; dacă va putea, voinic, dacă nu, slab. Orice soartă va avea, el va face din ea ceva memorabil. (Seneca)
• Niciodată cel desăvârşit şi care a dobândit virtutea nu blestemă soarta. Niciodată el nu primeşte posomorât întâmplările. (Seneca)
• După cum cei care călătoresc pe mare pe timp frumos au pregătite şi cele necesare pentru caz de furtună, tot aşa cei chibzuiţi îşi pregătesc în prosperitate măsurile pentru caz de nenorocire. (Socrates)
• Toate sunt bune la timpul lor. (Sophocles)
• Nenorocirea îl găseşte în cele din urmă pe acela pe lângă care a trecut adesea. (Syrus)
• Unde simte cineva durere, acolo îşi are îndreptat şi gândul. (Stobaeus)
• Remediul nenorocirii este echilibrul sufletesc. (Syrus)
• Toţi trebuie să se gândească, tocmai atunci când le merge mai bine, cum să suporte răstriştea. Cel care se întoarce dintr-o călătorie să se gândească mereu la primejdii: la pagubă, la vreo greşeală a fiului, la moartea soţiei, la boala fiicei; că aceste nenorociri sunt comune tuturor, ca nu cumva vreuna din ele să constituie o surpriză pentru sufletul său; iar tot ce se întâmplă împotriva aşteptării s-o socoată un câştig. (Terentius)
• Când ajunge într-o situaţae grea, omul neînţelept acuză destinul, fără să-şi recunoască păcatul. (Hitopadeca)
• Îndată după o nenorocire, şi o bucurie de tot mică ne apare însemnată. (Kusumadeva)
• Ce povară este prea grea pentru cei în stare s-o ducă? Ce e departe pentru cei energici? Care ţară e străină pentru cei învăţaţi? Cine-i duşmănos faţă de acela care-i vorbeşte cu prietenie? (Pancatantra)
• Şi mintea poate fi lovită de destin! (Pancatantra)
• Pe lumea aceasta fericirea nu se dobândeşte uşor, dacă nu se expune corpul la suferinţă. (Pancatantra)
• Prostul, care plânge pentru lucruri care nu sunt de plâns pe lumea aceasta, adaugă o nouă suferinţă peste suferinţa sa şi îndură două rele. (Pancatantra)
• Întristarea distruge mintea; întristarea distruge învăţătura: întristarea distruge rezistenţa: nu există rătăcire la fel ca întristarea! (Ramayana)
• Să nu ne lăsăm pradă descurajării. Descurajarea este otrava cea mai puternică. Ea ucide pe cel neînţelept, ca un şarpe furios pe un copil fără minte. (Ramayana)
• Oamenii îşi creează multe pricini de suferinţă ca să evite suferinţa; din dorinţa de a dobândi fericirea, ei îşi distrug fără chibzuinţă fericirea, ca şi cum ar fi proprii lor duşmani. (Santideva)
• Răutatea calculată este cea mai ascuţită dintre toate răutăţile. (Balzac)
• Evenimentele nu sunt niciodată absolute; rezultatele lor depind numai şi numai de indivizi: nenorocirea este o treaptă în sus pentru creştin, o comoară pentru omul dibaci, iar pentru cei slabi o prăpastie. (Balzac)
• Oamenii cumsecade nu pier niciodată dacă au destulă răbdare. (Balzac)
• Tot ce nu este prin noi, nu va fi pentru noi. (Bălcescu)
• Ciudată-i firea omenească. Cu cât avem mai puţină înclinaţie spre martiraj, cu atât o solicităm celor din jur. (Boleslav Prus)
• Caută mai bine să te învingi pe tine decât soarta şi să-ţi schimbi mai degrabă dorinţele decât ordinea lumii. (Descartes)
• Nenorocirea este cel mai bun dascăl; îşi are metoda ei proprie, dar greş nu dă. (Eminescu)
• Greutăţile se înmulţesc când ne apropiem de ţintă. (Goethe)
• În neputinţă, omul îşi descoperă adevărata forţă. (J. Wassermann)
• Nenorocirea deschide sufletul la lumini pe care prosperitatea nu le distinge. (Lacordaire)
• Fiindcă sănătatea şi bogăţia iau oamenilor experienţa nenorocirii, ele le inspiră nesimţire faţă de semenii lor; pe când cei împovăraţi de propria lor mizerie intră mai mult, prin comparaţie, în aceea a altuia. (La Bruyere)
• Cine n-a suferit niciodată (din pricina) mizeriei, nu ştie să compătimească. (Oxenstierna)
• Compătimirea este o virtute care nu se capătă decât prin experienţă; rareori o găsim la cei care nu cunosc ce-i restriştea. (Oxenstierna)
• Nenorocirii îi place surpriza; ea se apropie rareori de acela care se pregăteşte s-o primească. (Oxenstierna)
• Viaţa aspră, transformată în obişnuinţă, înmulţeşte senzaţiile plăcute; viaţa moleşitoare pregăteşte o mulţime de neplăceri…, nu există pat tare pentru cine adoarme de îndată ce se culcă. (Rousseau)
• Omul care n-ar cunoaşte durerea, nu ar cunoaşte nici înduioşarea omeniei, nici gingăşia compătimirii. (Rousseau)
• Cel care nu are răbdare, nu are nici o filozofie. (Saadi)
• Dacă vrei să te mângâi, gândeşte-te la toate relele de care eşti cruţat. (Saadi)
• Încă n-am văzut sfârşind fericit cineva, asupra căruia zeii revărsau darurile lor cu mâini mereu pline. (Schiller)
• Noi nu ştim, în zilele noastre bune ce nenorocire ne pregăteşte destinul tocmai acum: boală, prigoană, sărăcie, mutilare, orbire, nebunie, moarte şamd. (Schopenhauer)
• Mângâierea celor nenorociţi este să aibă tovarăşi de suferinţă. (Spinoza)
• Puţine nenorociri sunt fără scăpare; disperarea este mai înşelătoare decât speranţa. (Vauvenargues)
• Bucuria şi durerea măsoară rău orele; prima le face secunde, cealaltă secole. (Victor Hugo)
• N-am nimic de oferit decât sânge, muncă lacrimi şi sudoare. (Sir Winston Churchil)