Proverbe despre virtuti - patimi

• Nebunul şi invidiosul murdăresc pe cel curat, în loc să-l imite. (arab)
• Obiceiul este frate geamăn cu natura. (arab)
• Întreabă care sunt virtuţile mele şi nu care este culoarea pielii mele. (arab)
• Cele mai multe dintre virtuţi au începuturi amare şi urmări dulci; cele mai multe dintre vicii au începuturi dulci şi urmări amare. (arab)
• Este mai greu să scapi de tine decât de un leu. (arab)
• Virtutea este o armată ce nu poate fi învinsă. (arab)
• Cine trăieşte cu un hoţ, începe să fure. (armean)
• Vinul intră, secretul iese. (armean)
• Vinul pe om nu-l omoară, dar ca pe un câine îl doboară. (armean)
• Unde este bine, plăteşte să intri; unde este rău, plăteşte să ieşi. (armean)
• Iarba rea nu trebuie tăiată, ci smulsă. (armean)
• Oglinda reflectă toate lucrurile fără să se păteze. (chinez)
• Înşelându-i pe alţii, te înşeli pe tine. (chinez)
• Înseamnă să doarmă toată viaţa cel care crede în vise. (chinez)
• Viciul este urât şi la cei frumoşi; virtutea este frumoasă şi la cei urâţi. (chinez)
• Cine se aruncă în braţele viciului se rostogoleşte din înălţime în prăpastie. (chinez)
• Cine umblă mereu alături de omul prost se va umple şi el de prostia acestuia. (egiptean)
• Nu fi temător, nu fi leneş, nu îngădui ca grijile tale să sporească. (egiptean)
• Cine dă ascultare poftelor sale devine propriul său duşman. (egiptean)
• Ţine-te la şapte paşi de elefant, la zece de bivol, la douăzeci de femeie şi la treizeci de omul beat. (indian)
• Cine a atins marginile dorinţei? (indian)
• Lotusul în mâl înfloreşte. (indian)
• Nu trebuie să laşi nici o urmă a focului, a datoriei şi a bolii. (şi a păcatului) (indian)
• Anturajul te face hoţ, anturajul te face cinstit. (indian)
• Până la genunchi în plăcere – până la brâu în durere. (indian)
• Răuvoitorul vede la cel înzestrat cu o sută de calităţi numai defectele; mistreţul caută în lacul plin de lotuşi numai nămolul. (indian)
• Omul virtuos seamănă cu arborele stufos care, chiar expus razelor soarele, răspândeşte răcoare sub ramurile lui. (indian)
• Aşa cum cea mai mică pată pe o haină albă se vede imediat, tot aşa cel mai mic defect al unui om virtuos atrage atenţia tuturor. (indian)
• Când te bagi în praful de cărămidă devii roşu. (japonez)
• Se poate păzi o cireadă de bivoli, dar nu se poate stăpâni un singur om. (japonez)
• Când apa este prea limpede, acolo nu se găsesc peşti; când omul este virtuos, nu are prea mulţi prieteni. (mongol)
• Obişnuinţa este mai rea ca turbarea. (turc)
• Năravul care intră cu laptele iese cu sufletul. (turc)
• Cine a visat înseamnă că a dormit. (aceasta este singura tălmăcire a visului; orice alte interpretări nu sunt decât…vise!) (turc)
• Întreaga lume coalizată împotriva ta nu-ţi poate face nici un sfert din răul pe care ţi-l poţi face singur. (turc)
• Faţa este brăzdată de zbârcituri, capul este însemnat cu peri albi, membrele slăbesc; numai dorinţa rămâne tânără. (Bhartrhari)
• De obicei însuşirile bune sau rele se ivesc din relaţiile (noastre). (Bhartrhari)
• Ajutorul (dat pe) ascuns, cinstirea oaspetelui străin, tăcerea binelui făcut, povestirea în public a binelui primit, modestia în fericire, vorbirea fără dispreţ despre alţii, - cine oare a arătat celor aleşi lucrul acesta greu, ca juruinţa tăişului de sabie? (Bhartrhari)
• Vina ministrului se răsfrânge asupra regelui, păcatul soţului asupra soţiei; tot astfel pentru fapta rea a discipolului plăteşte sigur învăţătorul. (Bohtlingk)
• Muştele caută o rană, albinele flori, oamenii buni calităţi, cei de pe treapta cea mai de jos defecte. (Canakya)
• După cum cu multă osteneală este ridicată o stâncă pe un munte, dar cu uşurinţă se prăvale în jos, tot aşa este şi natura virtuţii şi a viciului.(Hitopadeca)
• Biruie pe avar prin dărnicie, pe cel mincinos prin adevăr, pe cel crud prin îngăduinţă, pe cel rău prin bunătate. (Mahabharata)
• Poartă-te în aşa fel în timpul zilei, încât să poţi dormi liniştit noaptea. (Mahabharata)
• Mai presus de realizarea tuturor dorinţelor este renunţarea la ele. (Mahabharata)
• Celui care îmbătrâneşte îi îmbătrâneşte părul; celui care îmbătrâneşte îi îmbătrânesc dinţii; ochii şi urechile îi îmbătrânesc: numai dorinţa rămâne (veşnic) tânără! (Pancatantra)
• Gândurile şerpilor, ale ticăloşilor şi ale acelora care fură avutul altuia nu se împlinesc totdeauna; aşa se face că mai dăinuieşte lumea aceasta. (Pancatantra)
• Cine nu înlătură duşmanul şi boala de îndată ce se ivesc, acela, chiar puternic fiind, este omorât de ei, de cum se întăresc. (Pancatantra)
• Cel cu minte, chiar când este puternic, să nu-şi facă singur duşmani. Care-i omul cu mintea întreagă care să înghită otravă fără motiv, spunându-şi: “Am eu doctor”? (Pancatantra)
• Florile de aur ale pământului le culeg trei oameni: cel viteaz, cel învăţat şi cel care ştie să servească. (Pancatantra)
• Caracterul nu se schimbă prin povaţă; apa, cât de încălzită, tot se răceşte din nou. (Pancatantra)
• Marii înţelepţi liberaţi de patimi au numit înlăturarea dorinţei “bună stare”. Dorinţa nu încetează prin bogăţii, după cum nici setea nu se potoleşte prin adorarea focului. (Pancatantra)
• Până şi călugărul cerşetor şi gol, - care trăieşte singuratic, după ce şi-a părăsit casa, şi care bea cu pumnul, este mânat pe lumea aceasta de dorinţe. Iată un lucru ciudat. (Pancatantra)
• Oricât de multe calităţi ar avea cineva, ele se pierd în mijlocul unor oameni lipsiţi de calităţi. (Tantrakhyayika)
• Pe omul lipsit de virtute eu îl socot ca mort, chiar dacă trăieşte; pe când cel înzestrat cu virtute trăieşte mult timp chiar dacă-i mort. (Vrddhacanakya)
• Care-i învăţătura cea mai necesară? “Înlăturarea uitării”. (Antisthenes)
• Cine crede că va putea face rău celor din jurul său fără să sufere nimic, nu are minte. (Antiphon)
• De vreme ce ai găsit cu cale să bei vinul, trebuie să sorbi şi drojdia. (Aristophanes)
• E mai puternic cel care îşi învinge poftele decât duşmanii: într-adevăr, lucrul cel mai greu e să te învingi pe tine. (Aristotel)
• Cu cât un lucru este mai greu de făcut, cu atât cere mai multă artă şi virtute. (Aristotel)
• Fericirea constă în fapte conforme întru totul cu virtutea, înţelegând prin virtute virtutea absolută, nu cea relativă. Virtutea absolută este, după părerea noastră cea care tinde spre frumuseţe şi cinste, iar cea relativă se referă la lucrurile necesare. (Aristotel)
• Preferă mai degrabă paguba decât un câştig imoral; căci aceea te va mâhni o singură dată, pe când acesta totdeauna. (Chilo)
•  (Aşa spunea cel mai mare dintre filosofi): După cum este dispoziţia sufletească a cuiva, aşa este şi omul; şi după cum este omul, tot aşa este şi vorba lui; şi faptele sunt la fel ca vorbele, iar viaţa este ca faptele. (Cicero)
• Îndepărtarea minţii de la simţuri şi abaterea gândirii de la rutină denotă un spirit mare. (Cicero)
• În toate timpurile mai puţini au fost aceia care şi-au învins dorinţele decât aceia care au biruit oştiri duşmane. (Cicero)
• O viaţă rea, nebunească, impudică şi impură nu este o viaţă rea, ci o moarte lungă. (Democrit)
• Chiar când eşti singur nu vorbi şi nu face nimic rău. Învaţă să te ruşinezi mai mult de tine decât de alţii. (Democrit)
• Natura şi educaţia sunt asemănătoare; căci educaţia transformă pe om şi, prin această transformare, creează natura. Fixează astfel educaţiei scopul cel mai înalt, acela de a schimba însăşi firea omului supus acţiunii ei. (Democrit)
• Acela care se slujeşte de încurajare şi de cuvinte convingătoare, pentru a îndruma pe cineva pe căile virtuţii, va izbuti mai bine decât acela care invocă legea şi foloseşte constrângerea. Căci este probabil ca acela care se fereşte de a face o faptă nedreaptă numai pentru că legea îl opreşte, o va săvârşi în secret, în timp ce acela care a fost călăuzit pe drumul datoriei sale prin convingere fu va face ceva rău, nici în secret nici pe faţă. De aceea; omul care făptuieşte binele cu înţelegere şi cunoştinţă de cauză va rămâne totdeauna hotărât şi drept. (Democrit)
• Celui bun nu-i pasă de dezaprobarea răilor. (Democrit)
• Dorinţele aprinse pentru ceva fac sufletul orb pentru (oricare) alt lucru. (Democrit)
• Nu este cu putinţă să birui pe duşmanii din afara cetăţii, înainte de a pedepsi pe cei dinlăuntrul ei. (Demosthenes)
• După cum este îndeletnicirea fiecăruia, tot astfel este neapărat şi felul său de a gândi. (Demosthenes)
• Un suflet bolnav veşnic greşeşte; el nu poate nici să sufere nici să rabde până la capăt, şi niciodată nu încetează de a dori. (Ennius)
• Dacă vrei să devii bun, dă-ţi seama întâi că eşti rău. (Epictet)
• Adu-ţi aminte cum trebuie să te porţi la un ospăţ. Dacă vine în dreptul tău ceva din ceea ce se serveşte, întinde mâna şi ia şi tu modest. Trece pe dinaintea ta? Nu-l opri. Dacă încă n-a sosit, nu-ţi spori şi mai mult dorinţa, ci aşteaptă până va veni lângă tine. Tot aşa să te porţi şi când e vorba de copiii tăi, de soţia ta, de demnităţi, de avere; şi (în felul acesta) vei fi odată un vrednic comesean al zeilor. Iar dacă nu vei lua nimic din ceea ce ţi se pune dinainte, ci îţi vei întoarce privirea, atunci nu numai că vei fi un bun comesean al zeilor, dar vei participa şi la domnia lor. (Epictetus)
• Acordaţi puteri depline celui mai virtuos om şi veţi vedea curând că-şi schimbă felul de a fi. (Herodot)
• Dacă vei alunga natura cu furca, ea tot va reveni. (Horaţiu)
• Cine doreşte se şi teme. (Horatius)
• Faptele ruşinoase ale altora îndepărtează adesea sufletele tinere de la vicii. (Horatius)
• Singura şi unica nobleţe este virtutea. (Iuvenalis)
• Celor care abuzează de avantajele pe care li le-a dat natura le sunt potrivnice (înseşi) succesele (lor). De pildă, când un om curajos preferă să prade în loc să lupte ca soldat; sau când cineva care-i puternic preferă să jefuiască în loc de-a ocroti; sau când cineva care-i frumos preferă să comită adulter în loc să se însoare; astfel de oameni trădează avantajele pe care le au de la natură. (Lycurgus)
• Este ridicol să nu fugi de răutatea ta – lucru ce se poate – şi să fugi de răutatea altora, lucru ce nu se poate! – este mai în puterea ta să nu fii rău, decât să împiedici răutatea altora. Cine renunţă la răutatea lui, scade cu atât răutatea lumii. Îţi este mai la îndemână să contribui la perfecţionarea morală a omenirii începând cu tine însuţi. (Marc Aureliu)
• Este greu să pui capăt unei obişnuinţe îndelungate într-un timp scurt. (Menander)
• Ce-i ascuns, nu-i cunoscut, ce nu-i cunoscut, nu este dorit. (Ovidius)
• Indiferent dacă ne aşteaptă o soartă mai rea sau una mai bună, a acţiona nedrept este întotdeauna o greşeală şi o ruşine. (Platon)
• Oriunde se află dulcele, vei găsi şi amarul. (Petronius)
• Pythagora spunea că în cetăţi intră mai întâi luxul, apoi îmbuibarea, apoi trufia, iar după aceea pierzarea. (Pythagoras)
• Bogăţia este o slabă ancoră, gloria una şi mai slabă; la fel corpul, dregătoriile, onorurile; toate acestea sunt slabe şi fără putere. (Pythagoras)
• Prin unire cresc lucrurile mici, prin dezbinare se prăbuşesc cele mai mari. (Sallustius)
• Nu foloseşte mult să lepezi viciile tale, dacă trebuie să te lupţi cu acele ale altora. (Seneca)
• Exemplul bun se întoarce printr-un ocol la cel care-l dă, după cum exemplele rele cad asupra autorilor, şi nici o compătimire nu există pentru aceia care suferă nedreptăţi, pe care făcându-le, au arătat că se pot întâmpla. (Seneca)
• Nu există viciu fără justificare, fiecare are un început modest şi vrednic de îngăduinţă. (Seneca)
• Nici un merit nu rămâne ascuns, şi faptul că el rămâne nu-i nici o pagubă pentru el. Va veni ziua care îl va da la iveală ascuns şi înăbuşit de răutatea veacului său. Cine se gândeşte la contemporanii săi, s-a născut pentru puţini: vor veni după aceea multe mii de ani, multe mii de popoare: pe acestea să le ai în vedere. (Seneca)
• Nimeni nu greşeşte numai pentru el, ci răspândeşte nebunia printre cei apropiaţi şi o primeşte la rândul său de la ei . (Seneca)
• Nu este nici o deosebire între a nu dori şi a avea. (Seneca)
• Dezordinea se va potoli prin disciplină şi frică, niciodată de la sine. (Seneca)
• Dacă vrei să fii fericit, roagă pe zei să nu ţi se realizeze ceva din cele dorite. (Seneca)
• Nimic nu preţuim mai mult decât binefacerea, cât timp o căutăm; nimic mai puţin, după ce am primit-o. (Seneca)
• Cu cât ai mai multă putere, cu atât trebuie să abuzezi mai puţin de ea. (Seneca)
• Beţia nu-i altceva decât o nebunie voluntară. (Seneca)
• Prefer să nu izbândesc într-o acţiune onorabilă, decât să reuşesc într-un mod ruşinos. (Sophocles)
• Cine trăieşte numai pentru el, cu drept cuvânt este mort pentru alţii. (Syrus)
• Orice viciu are totdeauna scuza sa. (Syrus)
• Bănuiala este pentru omul onest o jignire tăcută. (Syrus)
• Cine vrea să facă rău, găseşte totdeauna motiv. (Syrus)
• Natura slăbiciunii omeneşti face ca remediul să lucreze mai încet decât răul. (Tacitus)
• Homo sum: humani nihil a me alienum puto. Om sunt şi nimic din ceea ce este omenesc nu-mi este străin. (Terenţiu)
• De la cei buni vei învăţa lucruri bune; dacă însă te vei amesteca cu cei răi, vei pierde şi mintea pe care o ai. (Theognis)
• Unii îşi ascund viciile prin bogăţie, iar alţii virtuţile prin funesta sărăcie. (Theognis)
• Mulţi îşi ascund caracterul fals şi viclean, adaptându-se după împrejurări. Dar întotdeauna timpul scoate la iveală caracterul fiecăruia. (Theognis)
• Dorinţa grozavă a fiecăruia devine o divinitate pentru el. (Vergilius)
• Virtutea nu este făcută să stea singură. Cel care o practică va avea vecini. (Confucius)
• Există, oare, vreun cuvânt care poate fi luat drept regulă de comportare pentru întreaga viaţă? Dascălul spune: Nu este oare reciprocitatea acest cuvânt? Ceea ce nu-ţi doreşti să ţi se facă, nu fă nici tu altuia. (Confucius)
• În lumea întreagă – în văzduh, pe întinsul apelor, în văgăunile munţilor – nu există un loc unde să te poţi elibera de răul pe care l-ai făcut. Nu există pârjol care să poată fi comparat cu pasiunea, dezordine egală cu ura, nenorocire mai mare decât viaţa celui egoist şi nici fericire superioară liniştii sufleteşti. Laudele şi defăimările nu-i ating pe învăţaţi. (Dhammapada)
• Mai presus de orice lucru, nu fii nepăsător. Nepăsarea este duşmanul tuturor virtuţilor. (Fo-sho-hing-tsan-king)
• Pe soţia altuia, priveşte-o ca pe o mamă, de bunul altuia nu te apropia ca de foc; cinsteşte-i pe toţi, ca pe părinţii tăi; aceasta se numeşte egalitate. (Nagarjuna)
• De-i prietenul necredincios, dispreţuieşte-l ca pe un duşman. Respectă vrăjmaşul statornic; Priveşte otrava lecuitoare ca pe un antidot, iar dulceţurile rele consideră-le oţet omorâtor. (Omar Khayyam)
• Mireasma unui pom în floare se face simţită până departe, ca şi balsamul unei fapte cucernice. (Upanishade)
• Gândind tot mereu „aceasta este a mea”, „eu”, ne prindem noi înşine ca o pasăre în laţ. (Upanishade)
• Prea adesea ironia nu-i decât o formă a lipsei de inteligenţă. (Oxenstierna)
• Voinţa omului este schimbătoare până în ultima clipă a vieţii. (La Oxenstierna)
• Este sfânt pe pământ cel care a ştiut să se împrietenească cu sfinţii. (Adam Mickievicz)
• Adevărata valoare a omului se stabileşte mai întâi, analizând în ce măsură şi în ce direcţie a reuşit să se elibereze de Eu. (Albert Einstein)
• Politeţe: cea mai acceptabilă formă a ipocriziei. (Ambrose Bierce)
• Să nu se încreadă omul prea mult în victoria sa asupra naturii sale; pentru că natura poate sta înmormântată mult timp şi totuşi să reînvie, când se iveşte prilejul sau ispita. (Bacon)
• Cei care n-au nici o virtute invidiază tocmai virtutea altora. (Bacon)
• Inducerea în eroare este mijlocul sufletelor meschine de a ieşi din încurcătură. (Balzac)
• Poate că una dintre cele mai mari bucurii simţite de sufletele meschine, de fiinţele inferioare este să păcălească sufletele alese, să le prindă într-o cursă oarecare. (Balzac)
• Dintre toate obiceiurile „lumii bune”, lăudatul este perfidia cea mai dibace. (Balzac)
• Obişnuinţa – adică ceva mai stupid ca lenea – ne face să rămânem nemişcaţi în mlaştină şi să ne împotmolim tot mai mult. (Balzac)
• Parvenitul se târăşte de-a buşilea în faţa celor ce-i pot fi de folos şi este obraznic cu cei de care nu mai are nevoie. Aidoma paiaţei dintr-un balet, pare marchiz dacă-i priveşti din spate, dar este bădăran dacă-l priveşti din faţă. (Balzac)
• Nu greşim decât prin ceea ce am lăsat să fie slab în sufletul nostru. (Balzac)
• Oamenii cinstiţi sunt „lipsiţi de tact”, n-au nici o măsură a binelui, deoarece pentru ei totul este fără ocolişuri, fără gânduri ascunse. (Balzac)
• Orice şmecherie, orice înşelăciune este descoperită şi în cele din urmă aduce pagubă; orice situaţie este mai puţin primejdioasă, dacă omul se situează pe terenul sincerităţii. (Balzac)
• Indiferent dacă-ţi lezează sau îţi favorizează interesul, legea generală trebuie respectată, fără discuţie. (Balzac)
• Mulţi oameni prefăcuţi îşi pun prostia la adăpost prin obrăznicie; repede-i şi tu, şi o să se întâmple cu ei ceea ce se întâmplă balonului împuns cu acul. (Balzac)
• Interesele dezbină oamenii, dar vicioşii se înţeleg mereu între ei. (Balzac)
• Invidia dezleagă limbile, după cum admiraţia le amuţeşte. (Balzac)
• Ordinea morală are legile ei, legi nemiloase şi eşti totdeauna pedepsit dacă le nesocoteşti. (Balzac)
• Viciile sunt ca animalele care se îngraşă până ce sunt bune pentru abator. (Ben Jonson)
• Nu se poate excela în lumea aceasta fără a trăi o viaţă morală. (David Starr Jordan)
• Invidia… Sentiment pe care nici prietenia nu-l stinge întotdeauna. Nimic nu-i mai greu de iertat decât meritele altuia. (D. Diderot)
• Viclenia e un semn de slăbiciune, căci mintea omenească veritabilă stă în raport direct cu capacitatea de a pricepe în mod dezinteresat un adevăr. Învingătorul momentan nu este totdeauna cel definitiv. (Eminescu)
• Poţi, oare, iubi pe cineva când te urăşti pe tine însuţi? Poţi, oare, trăi în bună înţelegere cu alţii, când eşti plictisit şi obosit de propria ta existenţă? Ar trebui să fii mai nebun decât Nebunia însăşi pentru a răspunde afirmativ la toate aceste întrebări. Căci dacă îl scoţi din societate, omul, departe de tot ce ar avea o legătură cu el, ar deveni îndată în proprii lui ochi un obiect de ură, de aversiune şi oroare. (Erasmus)
• Nerecunoscătorul scrie binele în apă şi răul în piatră. (Felix Lope de Vega)
• Eu sunt spiritul care veşnic neagă! (Goethe)
• Există o veche legendă despre un sfânt care a trebuit să aleagă unul din cele şapte păcate capitale; l-a ales pe cel care i s-a părut cel mai puţin grav, beţia, şi cu acesta a comis celelalte şapte păcate. (Hans Christian Andersen)
• Nu există tortură mai nemărginită pentru om ca propriile gânduri. (John Webster)
• Fără îndatoriri, viaţa devine moale şi lipsită de schelet: nu se mai poate ţine dreaptă. (Joubert)
• La unii aroganţa ţine loc de măreţie, neomenia de fermitate şi viclenia de spirit. (La Bruyere)
• Pe măsură ce favoarea şi bunurile mari se retrag de la cineva, ele lasă să se vadă la el cusururile pe care le acopereau şi care se găseau la dânsul fără ca nimeni să le observe. (La Bruyere)
• Noi dăm ajutor altora pentru a-i face să ne dea şi ei în împrejurări asemănătoare; şi aceste servicii pe care le facem lor sunt, la drept vorbind un bine pe care ni-l facem nouă înşine în mod anticipat. (La Rochefoucauld)
• Pasiunile sunt singurii oratori care conving totdeauna. (La Rochefoucauld)
• Nimic nu-i atât de contagios ca exemplul, şi noi nu facem niciodată un bine mare sau un rău mare, care să nu producă altele la fel. Noi imităm acţiunile bune datorită emulaţiei, şi pe cele rele din cauza răutăţii naturii noastre, pe care ruşinea o reţinea prizonieră şi pe care exemplul o pune în libertate. (La Rochefoucauld)
• Făţărnicia este un omagiu pe care viciul îl aduce virtuţii. (La Rochefoucauld)
• Cei mai mulţi oameni au, ca şi plantele, proprietăţi ascunse, pe care întâmplarea face să fie descoperite. (La Rochefoucauld)
• Nimic nu îmbătrâneşte mai iute ca binefacerile. (La Rochefoucauld)
• Defectele spiritului cresc, când îmbătrânim, ca şi acele ale feţei. (La Rochefoucauld)
• Noi încercăm să ne facem o onoare din defectele pe care nu voim să le îndreptăm. (La Rochefoucauld)
• Degeaba cauţi pacea aiurea, dacă n-o găseşti în tine însuţi. (La Rochefoucauld)
• Dacă geometria s-ar opune pasiunilor şi intereselor noastre tot atât de mult ca şi morala, noi n-am contesta-o şi călca-o nu mai puţin, în ciuda tuturor demonstraţiilor lui Euclid şi ale lui Arhimede, pe care le-am trata de visări şi le-am crede pline de judecăţi false. (Leibniz)
• Te opui mai uşor la început decât la sfârşit. (Leonardo Da Vinci)
• Dacă în tinereţe cumperi ce nu-ţi trebuie, când vei fi bătrân este posibil să fii nevoit să vinzi lucruri de care cu greu te vei putea lipsi. (Lubbock)
• Unele idei sunt atât de intim şi de organic legate de spiritul nostru, încât ori de câte ori le-am „desfiinţa”, ele cresc din ou ca ochii extirpaţi ai unui triton. (Lucian Blaga)
• Pentru nimic nu cheltuim atâta energie şi efort ca pentru lucrurile pentru care avem „o slăbiciune”. (Lucian Blaga)
• Nimeni n-ar vrea să cadă în credinţa că se va găsi pe urmă cine să-l ridice. (Machiavelli)
• Şi virtutea este o artă. De aceea are două feluri de discipoli: cei care o practică şi cei care o admiră. (Marie von Ebner-Eschenbach)
• Obişnuinţa ne ascunde adevăratul aspect al lucrurilor. (Montaigne)
• Oamenii îşi iubesc prea mult marginile, de aceea le vine atât de greu să le depăşească. (O. Densuşianu-tatăl)
• Făţarnici, pentru că ridică monumente profeţilor şi împodobesc mormintele drepţilor din vechime, dar persecută pe drepţii care trăiesc în timpul lor şi se pregătesc să ucidă pe profeţi. (Papini)
• Lumea ne tratează aşa cum vrem să fim trataţi: urâm adevărul, ni se ascunde; vrem să fim măguliţi, suntem măguliţi; ne place să fim înşelaţi, suntem înşelaţi. (Pascal)
• Cinstea şi ruşinea nu provin din nici o condiţie; fă-ţi datoria: în aceasta constă cinstea. (Pope)
• Mai mult decât ideile, caracterul este acela care oglindeşte omul. (R. Rolland)
• Omul de lume este în întregime masca lui. Nefiind niciodată el însuşi, este totdeauna străin de sine şi se simte rău ori de câte ori este obligat să coboare în el. Lucrul se explică prin faptul că omul de lume nu este nimic şi că ceea ce pare este totul pentru el. (Rousseau)
• Cu cât o greşeală ne orbeşte mai mult şi este mai ademenitoare, cu atât este mai mare triumful adevărului. (Schiller)
• Virtutea este raţiune devenită energie. (Schlegel)
• Fii sincer faţă de tine însuţi …şi atunci nu mai poţi fi fals faţă de cineva. (Shakespeare)
• O, Dumnezeule! Să pună oamenii un duşman în gura lor, ca să le fure mintea! Să ne transformăm cu bucurie, chef, plăcere şi aplauze în animale! (Shakespeare)
• Pentru dureri neobişnuite, remedii neobişnuite. (Shakespeare)
• Înţelepciune, bunătate/ Celor abjecţi le par abjecte;/ Gunoiul doar pe el se-acceptă. (Shakespeare)
• Virtutea nu constă în abţinerea de la viciu, ci în nedorirea lui. (Shaw)
• Arată-mi toate greşelile, ca de la om la om. Pot să rezist la orice, exceptând linguşirea. (Shaw)
• Alungă de la tine greşeala şi certurile duium; leagă-te de lucruri profunde şi rămâi pe cel mai drept drum. (Zamahšari)
• Răufăcătorii se scuză totdeauna invocând crimele ale căror victime au fost ei întâi. (Wassermann)
• Pasiunea este o febră a minţii care ne lasă istoviţi. (William Pen)
• Puterea nelimitată corupe pe posesor. (W. Pitt)