Proverbe despre discernamant

• A fost întrebat lupul: “Pentru ce urmăreşti această turmă de oi?” iar el a răspuns: “Praful pe care acestea-l ridică face bine sărmanilor mei ochi!” (arab)
• Tu-mi pui jar în ureche şi tot tu spui: “ Miroase a carne arsă”. (arab)
• Leopardul nu salută gazela decât pentru a-i suge sângele. (arab)
• Ajutorul acordat prostului este lucru zadarnic. (arab)
• Când slobozeşti săgeata adevărului, înmoaie vârful în miere. (arab)
• Dacă vrei să ucizi un şarpe, taie-i capul. (arab)
• Omul este copilul greşelii. (arab)
• Cine merge încet dar merge, va ajunge cel dintâi. (arab)
• Nu te grăbi să atingi struna înainte să fie bine întinsă. (arab)
• Cine întreabă nu se rătăceşte uşor. (arab)
• A-i mulţumi pe toţi este un ţel care nu poate fi atins niciodată. (arab)
• Nu tot ce este alb e grăsime, şi nu tot ce este cafeniu e curmală. (arab)
• Un medic nu este medic priceput dacă nu a fost el însuşi bolnav. (arab)
• Sfătuieşte-l pe cel fără învăţătură şi te va lua drept duşman. (arab)
• Să ai totdeauna două animale de călărie: prudenţa şi răbdarea; prudenţa te vesteşte, răbdarea te păzeşte. (arab)
• Lovind măgarul prea des îl înveţi să azvârle. (arab)
• Prosternează-te în faţa maimuţei duşmănoase dacă trăieşti în epoca puterii ei. (arab).
• Dacă ceri un sfat celui priceput, ai câştigat jumătate din experienţa lui. (arab)
• Rău eşti tu şi cel mai rău eşti tot tu când nu te vezi cât eşti de rău. (arab)
• Este mai bine să ai o sută de duşmani în afara casei decât unul în casă. (arab)
• Nu fi dulce ca să nu fii înghiţit, dar nici amar ca să fii aruncat din gură. (arab)
• Chiar dacă duşmanul tău ar fi o frânghie de nisip, numeşte-l şarpe. (arab)
• Curajul este bun, dar dacă întrece măsura devine nechibzuinţă. (arab)
• Cel mai mare duşman îţi este sufletul care sălăşluieşte între coastele tale. (arab)
• Aprinde lampa înainte de a se face întuneric. (arab)
• Dacă ai reuşit să scapi de un leu nu încerca să-l vânezi. (arab)
• Cine se teme de lup îşi pregăteşte un câine. (arab)
• Cine are casa din sticlă nu aruncă cu pietre în casa altuia. (arab)
• Nu pune în acelaşi loc focul şi lâna. (arab)
• Prudenţa este jumătate din viaţă, ba încă se spune că este chiar întreaga viaţă! (arab)
• Nu orice întrebare merită răspuns. (arab)
• Apa care poartă corabia este şi cea care o înghite. (arab)
• Nu sfătui pisica să sugrume leul. (armean)
• Inima nu este faţă de masă pe care să o întinzi oricui. (armean)
• Să nu bei apă din cupa domnească. (armean)
• Cine nu dă câinelui pâine, dă lupului oaia. (armean)
• Deschide-ţi ochii ca să nu ţi-i deschidă altul. (armean)
• Strâmtorează-te în zilele largi ca să trăieşti din larg când te vei afla la strâmtorare. (armean)
• Cu o mână face cruce, cu cealaltă fură. (armean)
• Nu poţi sparge cu o piatră două nuci deodată. (armean)
• Cine aleargă după mai mult pierde şi puţinul pe care-l are. (armean)
• Înainte de a prinde taurul de urechi, pregăteşte-ţi funia şi jugul. (armean)
• Reaua femeie Mu avea câteva calităţi; încântătoarea femeie Sy avea câteva defecte. (chinez)
• Lasă ceva mâncare pentru hrana şoarecilor; nu aprinde o lampă din milă pentru fluturi. (chinez)
• Economia dă săracului ceea ce risipa fură bogatului. (chinez)
• Când pieptenul este prea ascuţit smulge părul. (chinez)
• Omul superior este acela care arată o bunăvoinţă egală faţă de toţi. (chinez)
• Dacă te foloseşti de un om, nu trebuie să te îndoieşti de el; dacă te îndoieşti de el, nu trebuie să-l foloseşti. (chinez)
• Călare pe cal nu-ţi dai seama de greutatea mersului pe jos. (chinez)
• Ki-Wen-Tsen se gândea de trei ori înainte de a acţiona; Confucius a spus: “De două ori este suficient!” – nu trebuie acţionat nici în pripă, dar nici să analizezi la nesfârşit – (chinez)
• Fi-i atent la cel pe care oamenii îl dezaprobă; fi-i atent la cel pe care-l aprobă. (chinez)
• Dacă focul ţi-a aprins sprâncenele, gândeşte-te cum să-ţi salvezi ochii. (chinez)
• Pe aceia care nu sunt virtuoşi îi tratez ca pe oamenii cu virtuţi şi vor deveni şi ei virtuoşi. (chinez)
• Cine ştie să-şi oblojească rana este pe jumătate vindecat. (chinez)
• Un medic nepriceput este tot atât de rău ca un ucigaş. (chinez)
• A salva viaţa unui om valorează mai mult decât a construi o pagodă cu şapte caturi. (chinez)
• Săvârşeşte lucrurile grele cât acestea sunt uşoare. (chinez)
• Este mai de folos să cunoşti calităţile duşmanului decât defectele lui. (chinez)
• Nu căuta să te salvezi de vâltoarea apei agăţându-te de coada unui tigru. (chinez)
• Când ştii că aripile îţi sunt scurte nu zbura prea sus sau prea departe. (chinez)
• Când este vreme frumoasă, ia-ţi umbrela de ploaie; după ce-ai mâncat şi te-ai săturat, ia-ţi provizii cu tine. (chinez)
• Când te afli în zile liniştite, nu pierde din vedere pericolele ce pot să apară. (chinez)
• Şi o bucată de hârtie este grea dacă o ridici de multe ori. (chinez)
• A-l cunoaşte pe altul nu este decât ştiinţă, a te cunoaşte pe tine înseamnă înţelepciune. (chinez)
• A-ţi cunoaşte neştiinţa este partea cea mai bună a cunoaşterii. (chinez)
• A pretinde că-ţi satisfaci dorinţele prin pasiuni este ca şi cum ai crede că poţi stinge focul cu paie. (china)
• Înţeleptul nu dezaprobă niciodată un nebun. (chinez)
• Înţeleptul nu doreşte decât absenţa dorinţelor. (chinez)
• Uşa cea mai bine încuiată este cea pe care o putem lăsa descuiată. (chinez)
• Cu omul se îndreaptă omul. (chinez)
• O călătorie de o mie de mile începe cu un pas. (chinez)
• Şi turnul cu nouă caturi începe de la pământ. (chinez)
• Înţeleptul nu dezaprobă un cuvânt bun pe motiv că ar fi fost spus de un om rău. (china)
• Nu-i nevoie să bei toată apa mării ca să-ţi dai seama că este sărată. (chinez)
• Ceea ce înţelepţii caută la ei înşişi, proştii caută la alţii. (chinez)
• Când vezi un om bun gândeşte-te să-l întreci, când vezi un om rău, cercetează-ţi inima. (chinez)
• Nu este un bun mediator cel care nu minte puţin. (chinez)
• Cine-şi ascunde greşelile va săvârşi altele. (chinez)
• De ce să te arunci în apă înainte ca barca să se răstoarne? (chinez)
• Ciupercile otrăvitoare cresc cel mai repede. (coreean)
• Băgarea de seamă vine după ce-ai comis greşeala. (egiptean)
• Cel ce pururi se grăbeşte, este omul de care moartea se apropie cu repeziciune. (egiptean)
• Inima ta să nu năzuiască la aparenţe. (egiptean)
• Nu dispreţui un lucru mic ca să nu suferi din pricina lui. (egiptean)
• Dintr-o mâhnire lipsită de nădejde omul îşi poate da duhul. (egiptean)
• Într-un oraş unde nu ai rude, dreapta cugetare îţi va fi rudă. (egiptean)
• Trage un pui de somn înainte de a hotărî asupra unui lucru. (egiptean)
• Mădularele celui care păstrează măsura în felul lui de viaţă nu tremură la bătrâneţe. (egiptean)
• Nu-ţi dezgoli starea sufletului înaintea oricui. (egiptean)
• Inima i-a fost dată omului înţelept peftru a se teme de primejdii. (egiptean)
• Nu dispreţui o boală uşoară împotriva căreia se găsesc leacuri, ci ia leacul. (egiptean)
• Nu folosi un obicei ce intră în contradicţie cu obiceiurile comunităţii în care te afli. (egiptean)
• Dacă un înţelept va fi pus la încercare, puţini îl vor găsi desăvârşit. (egiptean)
• Dacă vrei să urci o scară, trebuie să începi cu treapta de jos. (indian)
• La o întrebare prost pusă se răspunde prin tăcere. (indian)
• Şi elefantul cade dacă face un pas greşit. (indian)
• Cine a rătăcit toată ziua dar seara s-a întors pe drumul cel bun, nu se poate spune că a rătăcit. (indian)
• Acordează-ţi harpa astfel încât corzile ei să nu fie nici slabe nici întinse. (indian)
• Vinul te îmbată dar linguşitorul şi mai rău. (indian)
• Surplusul de nectar este otravă. (indian)
• Cine umblă într-o zdreanţă în ţara unde toţi oamenii umblă goi, va fi luat drept nebun. (indian)
• Boala vine cu paşi de elefant şi se duce cu paşi de furnică. (indian)
• Trebuie să asculţi cântăreţul tânăr şi medicul bătrân. (indian)
• Şi răgetul unui măgar poate să ţi se pară cântec dacă îl auzi de departe. (indian)
• Bagă în casă un pui de cămilă şi vei fi nevoit după aceea să dărâmi casa. (indian)
• Focul, apa şi mintea îţi sunt de folos atât timp cât ştii să-i stăpâneşti. (indian)
• Multă speranţă mare dezamăgire. (indian)
• Sfatul bun nu-l ajută cu nimic pe cel ce-şi face singur rău. (indian)
• Nu se scoate unt din ulcior cu degetul ţeapăn. (indian)
• Cioara va deveni oare lebădă dacă se scaldă în Gange? (indian)
• Când stăpânul devine pod, fereşte-te să treci pe el. (este periculos să depinzi de unul mai mare ca tine) (indian)
• Nu lua cu tine un pitic pentru a măsura adâncimea unui fluviu. (indian)
• Când te duci să vânezi un iepure, ia-ţi arma cu care poţi ucide un tigru. (indian)
• Nu există şerpi mici sau şerpi mari; există numai şerpi. (indian)
• Cu proştii şi cu foarfecele să umbli atent. (indian)
• Nu lăsa cârma din mână în timpul furtunii căci se va scufunda corabia. (indian)
• Gazela nu intră singură în ghearele leului adormit. (indian)
• Prudenţa nu cunoaşte înfrângere. (indian)
• Trebuie să stai departe de râurile mari de drumurile mari şi de oamenii mari. (indian)
• Prea mulţi nori aduc secetă. (indian)
• Chiar ploaia măruntă, dacă ţine mult poate provoca inundaţie. (indochina)
• Acoperă-te din partea din care bate vântul. (indochina)
• Oul nu se aşează pe marginea mesei. (indochina)
• A fugi înseamnă uneori a învinge. (japonez)
• Cu cât doreşti mai multe, cu atât ai mai multe dezamăgiri. (japonez)
• Migdalul de la marginea drumului are întotdeauna fructele amare. (japonez)
• Micul tunel al furnicii va surpa marele zăgaz. (japonez)
• Nu bea din fântâna tâlharilor chiar dacă-ţi ard buzele de sete. (japonez)
• Un şoim priceput îşi ascunde ghearele. (japonez)
• Dacă eşti grăbit fă un ocol. (japonez)
• Când te salvezi fugind cinzeci de paşi, nu râde de cel care a fugit o sută de paşi. (japonez)
• Pe când cerbul alerga încă în pădure, omul punea oala la foc. (malaez)
• Dacă atunci când construim vom asculta părerile tuturor, acoperişul nu va mai fi pus. (mongol)
• Nu te încrede în cuvintele sclavilor şi femeilor. (mongol)
• Nu toţi care-ţi zâmbesc îţi sunt prieteni; nu toţi care se supără îţi sunt duşmani. (mongol)
• Oamenii dorm bine la hanul “hotărârii”. (persan)
• Cel grăbit face de două ori aceeaşi treabă. (persan)
• Oricât de insignifiant ar părea duşmanul tău, să ştii că el e întotdeauna de temut. (persan)
• Cel care nu are decât un duşman îl va întâlni peste tot. (persan)
• Capul fără de judecată este osândă pentru picioare. (persan)
• Nu sădi-n nisipuri o zambilă, ai de vremea-ţi şi de truda-ţi milă. (persan)
• Parfumul se apreciază după miros nu după vorbele vânzătorului. (persan)
• Chiar de-ai fi Alexandru Macedon, nu porni la drum fără bătrâni. (persan)
• Omul înţelept nu pune la încercare nici femeia, nici paharul. (persan)
• Nu juca înaintea orbilor; nu cânta înaintea surzilor. (persan)
• Vulpii care se întovărăşeşte cu lupul îi rămân, ori ghearele ori maţele. (persan)
• “Eu merg cu caleaşca” spuse gâsca pe care o luase vulpea. (persan)
• Boala trebuie zădărnicită înainte de a veni. (persan)
• Încă nu a prins vulpea dar i-a şi făcut zgardă. (sumer)
• Găina vecinului pare gâscă, iar soţia lui, fecioară. (turc)
• Nu privi cât e de alb turbanul; poate că săpunul era luat cu împrumut. (turc)
• Când pleci la drum, ia-ţi însoţitor, când pleci la pădure, ia-ţi topor. (turc)
• Fi-i prudent chiar dacă duşmanul tău e cât o furnică. (turc)
• Cine răspunde la invitaţia lupului trebuie să meargă însoţit de câini. (turc)
• Cu jumătate de medic îţi pierzi sănătatea; cu jumătate de preot îţi pierzi credinţa. (turc)
• Cine-şi ascunde boala nu va găsi medicamentul. (turc)
• Nu te lăsa în fântână cu funia altuia. (turc)
• Nu trezi leul din somn. (turc)
• Fereşte-te de omul care priveşte în jos şi de apa care curge lin. (turc)
• Cine se încredinţează unui bărbier nepriceput să poarte vată în buzunar. (turc)
• Omul prudent citeşte scrisoarea şi invers. (turc)
• Nu te plimba fără băţ în satul cu mulţi câini. (turc)
• Nu trece pe puntea omului rău; încrede-te mai degrabă în torent. (turc)
• Nu se taie capul calului care s-a poticnit doar o singură dată. (turc)
• Cine nu a simţit pumnul altuia crede că al lui este buzdugan. (turc)
• După părerea tăbăcarului pe lume nu există miros urât. (turc)
• Nu tăia coada măgarului în faţa oamenilor, unii vor spune că este prea scurtă, alţii că este prea lungă. (turc)
• Calul bun se cunoaşte şi sub un ţol vechi. (turc)
• Nu certa copilul prea mult, fiindcă se face obraznic; nu-l încuia, fiindcă se face hoţ. (turc)
• Coarnele nu-i atârnă greu boului, nici aripile păsării. (turc)
• Unele minciuni sunt preferabile adevărului. (turc)
• Cine întreabă trece şi munţii, cine nu se rătăceşte chiar şi la loc şes. (turc)
• Drumul cel bun se află întrebând. (turc)
• Nu te încrede într-un prinţ, calmului mării, mângâierii femeii sau curajului unui cal. (turc)
• Nici orbul nu mai cade în groapa în care a mai căzut. (turc)
• Să nu zici că ai grâu până nu-l vezi în hambar; să nu zici că ai un copil până nu treci printr-un necaz. (turc)
• La treaba făcută în grabă se amestecă şi diavolul. (turc)
• Pisica în timp ce-şi mânca puiul spunea că este şoarece. (turc)
• “Azi este zi de post” spuse pisica văzând ficatul la care nu putea să ajungă. (turc)
• Orice mult din puţin se face. (turc)
• Păstrează paiele de jos că ţi-or fi cândva de folos! (turc)
• Inima este ca un copil: tot ce vede doreşte. (turc)
• Vrei să te cunoşti pe tine însuţi? Întreabă oamenii. (turc)
• Cine iubeşte trandafirii trebuie să le suporte şi spinii. (turc)
• Până nu-i asculţi pe amândoi, nu poţi să judeci. (Aristophanes)
• Ori de câte ori suntem în îndoială, trebuie să alegem calea prin care greşim mai puţin. (Aristotel)
• Fii prost, când o cere împrejurarea; (A şti) să simulezi prostia când trebuie, este cea mai mare înţelepciune. (Cato)
• Prefer să par fricos decât imprudent. (Cicero)
• Orice om poate greşi; dar numai cel fără minte stăruie în greşeală. (Cicero)
• Din cauza părerilor vulgului suntem târâţi în rătăcire şi nu vedem realitatea. (Cicero)
• Cine nu se teme de nimic, este surprins de primejdie. (Confucius)
• Când cineva depăşeşte măsura, lucrurile cele mai plăcute devin cele mai nesuferite. (Democritus)
• Cel mai uşor este să te înşeli singur; căci fiecare crede ceea ce doreşte. (Demosthenes)
• E o nebunie să te apuci de ceva peste puterile tale. (Demostene)
• Cel care arată cu bunătate calea celui rătăcit face ca şi cum ar aprinde o lumină pentru altul; ea îi luminează totuşi şi lui. (Ennius)
• Înţeleptul care nu-şi poate fi de folos lui însuşi, în zadar este înţelept. (Ennius)
• La fiecare lucru cercetează antecedentele şi urmările, şi (numai) după aceea apucă-te de el; altfel la început vei fi dispus, fiindcă nu te-ai gândit la nimic din cele ce vor urma; pe urmă însă, când se vor ivi unele greutăţi, te vei lăsa în mod ruşinos de ceea ce ai întreprins. (Epictetus)
• Gândeşte-te mult înainte de a spune sau de a face ceva; căci nu vei avea libertatea de a revoca spusele sau faptele tale. (Epictetus)
• Măsura este supremul bun. (Eschil)
• Bunăvoinţa inoportună nu se deosebeşte de duşmănie. (Euripides)
• Toată biruinţa nu-i decât chibzuinţă. (Euripides)
• Al doilea gând este (de obicei) mai înţelept. (Euripides)
• Când începutul este rău, şi sfârşitul este la fel. (Euripides)
• Cei prevăzători scot învăţăminte din primejdiile altora. (Fedru)
• Nu remedia răul prin rău. (Herodotus)
• Dacă nu se spun părerile contrarii între ele, nu este cu putinţă să se aleagă cea mai bună, trebuie să ne mulţumim cu aceea care a fost rostită; pe când dacă sunt spuse, este cu putinţă; după cum şi aurul curat nu poate fi cunoscut prin el însuşi; însă după ce-l frecăm de alt aur, ştim care-i mai bun. (Herodotus)
• Acela-i bărbatul cel mai vrednic care se teme când se chibzuieşte, gândindu-se că i s-ar putea întâmpla orice, dar în acţiune este îndrăzneţ. (Herodotus)
• Cel mai bun lucru pentru muritori este ordinea, şi cel mai rău dezordinea. (Hesiodus)
• Este o măsură în toate şi limite bine trasate. – constatarea aceasta exprimă de fapt un îndemn, o normă a moderaţiei şi cumpătării: nu depăşi măsura, nu încălca limitele prescrise de bunul simţ. Morala antică preconiza măsura ca pe unul din principiile ei fundamentale. Horatius lăuda calea de mijloc aurită, aurea mediocritas. (Horatius)
• Se poate înainta (măcar) până la un punct, dacă nu-i îngăduit mai departe. (Horatius)
• Nimeni nu atinge dintr-o dată culmea ruşinii. (Iuvenalis)
• Omul care nu se gândeşte sau nu prevede lucrurile îndepărtate, are necazul aproape. (Lun Yu)
• Deprinde-te cât mai mult a asculta pe oricine şi a te pune, pe cât poţi mai mult, în sufletul celui cu care stai de vorbă. (Marc Aureliu)
• Excesul de severitate stârneşte ura. Excesul de indulgenţă şubrezeşte autoritatea. (Muslah-al-Din Saadi)
• Când cineva vede şi aşteaptă numai ceea ce vrea, judecata lui cu privire la adevăr va fi neîntemeiată. (Menander)
• Înţelepciunea nu se potriveşte pretutindeni; uneori trebuie să fim şi noi nebuni împreună cu ceilalţi. (Menander)
• Ai comis păcatul, când te-ai oprit să-l faci numai pentru că nu este permis. (Ovidius)
• Nu este nimic care să nu aducă muritorilor (vreun folos). În răstrişte lucruri ce stăteau aruncate ajung a fi preţuite. (Petronius)
• Dacă nu ne folosim de ceea ce avem şi căutăm ce nu avem, vom fi lipsiţi de unele din pricina sorţii, iar de altele din pricina noastră. (Philemon)
• Un lucru, ca să fie bine judecat, trebuie judecat de cei pricepuţi, iar nu de cei mulţi. (Plato)
• Cine se fereşte să nu fie înşelat, (acela) abia se fereşte, chiar când se fereşte. (Plautus)
• Nu săvârşi fapta, dacă ai îndoială. (Plinius)
• Un sfat care nu poate fi schimbat, este rău. – sfaturile rigide, care nu ţin seama de schimbarea împrejurărilor, pot deveni primejdioase. (Publilius Syrus)
• Ochii nu greşesc dacă mintea conduce ochii. (Publilius Syrus)
• În orice întreprinzi, gândeşte-te unde ajungi. (Publilius Syrus)
• Pericolul vine mai repede atunci când este dispreţuit. (Publilius Syrus)
• Înainte de a începe ceva trebuie chibzuinţă, iar după ce te-ai chibzuit trebuie ca lucrul să fie îndeplinit la timp. (Sallustius)
• Cel care speră fără temei, deznădăjduieşte fără temei. (Seneca)
• Pe cel care jeleşte şi pe cel care se teme obişnuim să-l supraveghem, ca nu cumva să se folosească rău de singurătate. Nici un om fără judecată nu trebuie lăsat singur căci atunci ia hotărâri funeste. Atunci el pune la cale primejdii viitoare, fie pentru alţii, fie pentru sine însuşi. Atunci meditează pofte nelegiuite. (Seneca)
• De aceea ajungem cu greutate la însănătoşire, fiindcă nu ştim că suntem bolnavi. (Seneca)
• Nimic nu împiedică atâta însănătoşirea ca schimbarea deasă a remediilor. (Seneca)
• Este salutar să nu avem relaţii cu acei care se deosebesc de noi şi care doresc altceva. (Seneca)
• Puţini sunt aceia, care îşi orânduiesc viaţa şi lucrurile după un plan: ceilalţi, la fel ca cei care plutesc pe un fluviu, nu merg, ci sunt purtaţi… De aceea trebuie să stabilim ce voim şi să perseverăm în aceasta. (Seneca)
• Lucrurile vătămătoare nu păstrează niciodată măsura. (Seneca)
• De linişte nu au parte decât aceia care şi-au format o judecată nestrămutată şi precisă. (Seneca)
• Să se asculte şi partea adversă. (Seneca)
• Înlăuntrul (nostru) totul să fie deosebit; (dar) înfăţişarea noastră să fie ca a mulţimii. (Seneca)
• Când eroarea devine obştească, ea ne ţine loc de ceea ce-i drept. (Seneca)
• Să apreciem fiecare lucru, îndepărtând ce se spune despre el, şi să cercetăm ce este nu ce e numit. (Seneca)
• Nu numai oamenilor, dar şi lucrurilor trebuie să li se ia masca şi să li se redea aspectul propriu. (Seneca)
• Orice virtute se bazează pe măsură. (Seneca)
• A pune o povară pe un bolnav şi a da noroc unor (oameni) needucaţi, este acelaşi lucru. (Socrates)
• Aici este boala cea mai gravă pentru oameni, când vor să vindece răul prin rău. (Sophocles)
• Este imposibil să cunoşti sufletul, sentimentele şi gândurile cuiva, înainte ca el să exercite vreo dregătorie şi să aplice legile. (Sophocles)
• Cei lipsiţi de judecată nu ştiu că au binele în mâna lor, până ce-l scapă. (Sophocles)
• Omul inteligent judecă cele noi după cele vechi. (Sophocles)
• Trebuie chibzuit mult timp ceea ce se hotărăşte o dată (pentru totdeauna). (Syrus)
• E mai bine să fii învins, acolo unde victoria e păgubitoare. (Syrus)
• E prea târziu să te chibzuieşti, când s-a ivit primejdia. (Syrus)
• După o hotărâre pripită urmează căinţa. (Syrus)
• Graba are ca însoţitor greşeala şi căinţa. (Syrus)
• Trebuie de pregătit mult timp războiul, pentru a învinge mai iute. (Syrus)
• În tot ce întreprinzi gândeşte-te unde vei ajunge. (Syrus)
• Cine cruţă pe cei răi, acela vatămă pe cei buni. (Syrus)
• Cruţă şi pe cel rău, dacă există riscul să piară şi cel bun. (Syrus)
• Să te fereşti totdeauna de acela care te-a înşelat o dată. (Syrus)
• Când sufletul stă la îndoială, un motiv neînsemnat îl împinge într-o parte sau într-alta. (Terentius)
• Diavolul, când face ceva mortal, îl impregnează cu lucrurile cele mai plăcute şi cele mai dragi ale lui Dumnezeu. (Tertullianus)
• E greu să cunoşti măsura când îţi merge bine. (Theognis)
• Un om chibzuit, chiar când e încet, el ajunge din urmă pe cel iute, prin judecata cea dreaptă a zeilor nemuritori. (Theognis)
• Fii chibzuit; iar pe limbă să-ţi stea totdeauna miere. (Theognis)
• Caracterul multora e greu de cunoscut, când îl priveşte cineva de departe, chiar când e iscusit. Căci unii îşi ascund răutatea sub bogăţie, iar alţii (îşi ascund) virtutea sub sărăcia cea funestă. (Theognis)
• Aceia sunt cei mai destoinici în orice îndeletnicire, care, renunţând de a se ocupa de multe lucruri, se îndreaptă (numai) spre unul. (Xenophon)
• Dacă cineva, atunci când fiul său are nevoie de doctorie şi nu vrea s-o ia, îl înşeală dându-i medicamentul drept mâncare, şi dacă întrebuinţând astfel minciuna îl face sănătos, cum trebuie socotită această înşelăciune? (Xenophon)
• Omul să-şi taie un membru care-l vatămă şi prin a cărui lepădare restul trăieşte fără grijă. (Bhagavata-Purana)
• Silinţa în lucruri imposibile, nesilinţa în cele posibile, din cauza rătăcirii, sau nesilinţa la timp; din aceste trei pricini nu izbândeşte fapta. (Boktlingk)
• Servitorii se cunosc, când li se dă o însărcinare; rudele la nevoie; prietenul în nenorocire; soţia, când se pierde averea. (Canakya)
• O mare înflăcărare chiar de la început este o piedică pentru orice succes. Oare apa, deşi rece de tot, nu străpunge munţii? (Hitopadeca)
• Cel înţelept mişcă un picior şi stă pe celălalt. Omul să nu-şi părăsească locul său de mai înainte fără a cerceta locul străin. (Hitopadeca)
• Nu trebuie să se încreadă cineva în râuri, în cei care poartă cuţit, unghii sau coarne, nici în femei sau regi. (Hitopadeca)
• Când un lucru e întreprins cum trebuie, chiar dacă nu reuşeşte, el nu pricinuieşte atâta supărare ca atunci când e întreprins în mod nechibzuit. (Kamandaki)
• În această lume oarbă învăţaţii nu rămân acolo unde nu se face deosebire între o piatră preţioasă veritabilă şi o bucată de sticlă. (Kamandaki)
• Greu se mai întoarce fericirea care a fost dispreţuită mai înainte. (Kalidasa)
• Numai străinii îl consideră pe omul ales ca atare; ai săi îl cred de-o seamă cu ei. (Kusumadeva)
• Zece feluri de oameni nu cunosc ce-i legea: cel beat, cel nebun, cel obosit, cel furios, cel flămând, cel grăbit, cel lacom, cel speriat şi al zecelea, cel îndrăgostit. De aceea cel prudent să nu aibă de a face cu ei. (Mahabharata)
• Cine cunoaşte pe un ticălos şi nu-l opreşte, deşi-i în stare, se face vinovat de fapta rea a aceluia tocmai fiindcă poate (să-l împiedice). (Mahabharata)
• “Ce va rezulta pentru mine, dacă voi face aceasta şi ce va rezulta, dacă n-o voi face?” (Numai) după ce se va chibzui astfel cu privire la acţiunile (sale) să le săvârşească omul sau să le lase. (Mahabharata)
• Omul să examineze cu exactitate viitorul şi prezentul tuturor acţiunilor (sale) şi de asemenea calităţile şi defectele tuturor celor trecute. (Manu)
• Ceea ce doreşte, vede sau săvârşeşte muritorul ziua, aceea o spune sau o face în somn, fiindcă îl preocupă. (Pancatantra)
• Când e în primejdie să piardă totul, cel cu minte jertfeşte jumătate. (Pancatantra)
• Cine n-are singur judecată, nici nu face cum îl învaţă prietenii, acela piere. (Pancatantra)
• Omul să nu facă ceva ce n-a văzut bine, ce n-a recunoscut bine, ce n-a auzit bine, sau ce n-a examinat bine. (Pancatantra)
• Mai bine să dai puţin, dar la timp; ce foloseşte mult (dacă-i dat ) când nu trebuie? (Somadeva)
• De obicei oamenii zăpăciţi de zvonuri nu sunt în stare să judece. (Somadeva)
• Cel cu minte să primească o vorbă nimerită chiar şi de la un copil; dar să nu bage în seamă cuvintele prosteşti, chiar dacă le spune un bătrân. (Vikramacarita)
• Cei care nu se încred, chiar dacă sunt slabi, nu sunt biruiţi de cei mai tari; pe când cei care se încred, repede sunt biruiţi chiar şi de cei slabi. (Tantrakhyayika)
• Mai uşor i-o stâncă a muta din cale, decât cu cei proşti să-ncerci taclale. (Abu Madin Ibn Hamal)
• Nu schimbaţi calul când vă aflaţi în mijlocul râului. (Abraham Lincoln)
• O eroare este cu atât mai primebdioasă cu cât conţine mai mult adevăr. (Amiel)
• Sfătuieşte-te cu cel mic şi cu cel mare şi pe urmă hotărăşte tu însuţi. (Anton Pann)
• Cere sfat din partea ambelor vremuri: a celor vechi, pentru ce-i mai bun, a celor mai din urmă, pentru ce-i mai potrivit. (Bacon)
• Omul înţelept îşi va procura singur mai multe prilejuri decât găseşte. (Bacon)
• Cea mai mare păcălită de pe pământul acesta va rămâne mereu Naivitatea. (Balzac)
• Întreprinde încet, dar perseverează în ceea ce ai început. (Bias)
• Lucrurile care sunt fără măsură nu pot să dureze mult timp. (Boccacio)
• Sufletele înţelepte se pleacă chiar şi în faţa dreptei socoteli a vrăjmaşilor. (Cantemir)
• Nu te minţi singur. Cel care se minte pe sine şi-şi pleacă urechea la propriile sale minciuni ajunge să nu mai deosebească adevărul nici în el, nici în jurul lui, să nu mai aibă respect nici pentru sine nici pentru ceilalţi. (A. P. Cehov)
• Cine seamănă iluzii, culege suferinţă. (Elie Ben-Gal)
• Corpul nostru seamănă cu animalele, iar sufletul nostru seamănă cu îngerii. Trebuie să alegem bine imaginile pe care le vom întipări în el; căci nu trebuie să turnăm într-un vas atât de mic şi de preţios decât lucruri alese. (Fenelon)
• Valorăm ceva prin aspiraţia noastră; un suflet se măsoară prin dorinţa sa, după cum judecăm catedralele de la depărtare, după înălţimea clopotniţelor lor. (Flaubert)
• Mulţi oameni naufragiază în viaţă nu pentru că sunt răi, ci pentru că le-a lipsit grăuntele de prudenţă şi de stăpânire de sine într-un moment dat. (Fr. W. Förster)
• Când loveşti un inocent făureşti un bandit. (Hugo)
• Teoria şi practica se influenţează totdeauna reciproc; din faptele oamenilor se poate vedea ce gândesc, iar din părerile lor se poate spune de mai înainte ce vor face. (Goethe)
• Vorba unui singur om nu e vorba nimănui. Este just să fie ascultaţi amândoi. (Goethe)
• Întrebuinţaţi bine timpul, el trece aşa de iute; însă ordinea vă învaţă să câştigaţi timp. (Goethe)
• Fiecare să rămână pe drumul pe care a apucat şi nu cumva să se lase impresionat de autoritate, obsedat de acordul unanim şi târât de modă. (Goethe)
• Cine îţi ascunde primejdia, îţi este duşman. (Goethe)
• Prudenţa are valoare chiar şi atunci când nu este necesară. (Goethe)
• Lucrurile atârnă de multe şi variate împrejurări neprevăzute; de aceea şi rezultatul fericit este atât de rar. (Gracian)
• A preţui intensitatea mai mult decât extensiunea. (Gracian)
• Maturitatea spiritului se manifestă în încetineala crezării. Minciuna este foarte obişnuită de aceea crezarea să fie neobişnuită. (Gracian)
• Când vântul succesului suflă prea atare, mai dă jos din pânze. (Henrik Wegeland)
• Pârghia principală a neamului omenesc este în leagăn, pentru că de început depinde totul; atât răul cât şi binele. Încotro se îndreaptă cineva, într-acolo şi merge, în urma capului – trupul şi-n urma oiştii – trăsura. Şi cel mai uşor lucru este a începe de la început, căci din alt loc este mai anevoios. (Komenski)
• Elogiile părtinitoare şi exagerate moleşesc şi slăbesc talentele: cuvintele de ocară şi ironia muşcătoare le aduc la disperare şi le înăbuşă chiar în faşă, dar o apreciere nepărtinitoare purifică gustul şi, arătând cu o mână lipsurile, încoronează cu cealaltă frumosul. (Krilov)
• Abilitatea este cauza apropiată a înşelătoriei: de la una la alta pasul e alunecos; minciuna constituie singura deosebire dintre ele; dacă-i adăugată la abilitate, avem înşelătoria. (La Bruyere)
• Prea multă atenţie acordată primejdiei te face, cel mai adesea, să cazi într-însa. (La Fontaine)
• La orice lucru trebuie să avem în vedere sfârşitul. (La Fontaine)
• În acţiunile mari trebuie să ne dăm silinţa nu atât de a face să se nască prilejuri, cât mai ales de a profita de cele care se prezintă. (La Rochefoucauld)
• Cea mai subtilă dintre toate fineţile este să ştim bine să ne prefacem că am cădea în cursele ce ni se întind. (La Rochefoucauld)
• E mai uşor să fim înţelepţi pentru alţii decât pentru noi. (La Rochefoucauld)
• Adevăratul mijloc de a fi înşelat este de a te crede mai subtil decât ceilalţi. (La Rochefoucauld)
• Îndoiala nu trebuie să fie altceva decât luciditate, altfel devine o primejdie. (Lichtenberg)
• Stările sufleteşti care par a nu avea nici un motiv, au motivele cele mai adânci. (Lucian Blaga)
• Întunericul nu trebuie să-l luminăm pentru ca să-l putem vedea…(Lucian Blaga)
• De îndată ce vei face Satanei concesiunea de-a discuta cu el, poţi fi sigur că te va bate în dialectică şi te va îndupleca. (Lucian Blaga)
• Multe situaţii în viaţă, dacă le-am rezolva numai cu logica, am lucra tocmai aşa cum ne-ar învăţa şi diavolul să lucrăm. (Lucian Blaga)
• Când cauţi comori, nu sapi în nori, ci în pământ. (Lucian Blaga)
• La un dar mare, chibzuinţă multă şi la politeţe exagerată, neîncredere multă! (Mateo Aleman)
• După cum spiritul nostru se fortifică prin comunicarea cu spiritele viguroase şi echilibrate, tot astfel, nu se poate spune cât de mult pierde şi degenerează prin relaţiile şi frecventarea continuă ce avem cu spiritele josnice şi bolnăvicioase: nu există contagiune care să se răspândească la fel cu aceasta. (Montaigne)
• Fereşte-te de acel duşman care vrea să te câştige şi pe tine împotriva ta. (N. Iorga)
• Adesea virtutea nu are duşmani mai declaraţi decât acei care se prefac cel mai mult că sunt avocaţii ei. (Oxenstierna)
• Înţelepciunea ne opreşte să judecăm după simple aparenţe, să credem tot ce auzim, să facem tot ce putem, să spunem tot ce ştim şi să cheltuim tot ce avem. (Oxenstierna)
• Gândurile înţeleptului sunt totdeauna înaintea acţiunilor sale; dar cel fără minte le pune, de obicei, la coada tuturor întreprinderilor sale. (Oxenstierna)
• Aparenţa face adesea ca soldatul să devină general, canonicul, episcop şi dracul, călugăr. (Oxenstierna)
• Încrede-te, dar vezi în cine. (Oxenstierna)
• Lumea e atât de tare ocupată cu aparenţa, încât prea puţin îi pasă de realitate. (La Oxenstierna)
• Cine nu e convins că e jos, nu se gândeşte să se urce sus. (Papini)
• Noi credem uneori că lucrurile sunt adevărate, numai fiindcă sunt spuse în mod elocvent. (Pascal)
• Când vrem să dojenim cu folos şi să arătăm altuia că se înşeală, trebuie văzut sub ce latură priveşte el lucrul, pentru că de obicei el este adevărat sub acea latură, şi să-i recunoaştem acest adevăr, dar să-i descoperim latura sub care lucrul este greşit. (Pascal)
• Nu spune de mai înainte ce ai de gând să faci; căci, de nu vei izbuti, te vei face de râs. (Pittacus)
• În observaţiile pe care le facem noi înşine, devenim părtinitori, de dragul celui care facem observaţiile. (Pope)
• Nu fii primul care încearcă ceea ce-i nou, dar nici ultimul care leapădă ceea ce-i vechi. (Pope)
• Bunul simţ vulgar este un judecător prost atunci când este vorba de lucruri mari. (Renan)
• Cine vrea să realizeze ceva excelent şi năzuieşte să producă ceva mare, acela să-şi concentreze în tăcere şi neobosit în punctul cel mai mic puterea cea mai mare. (Schiller)
• Când toţi aceia care ne înconjoară sunt de altă părere decât noi şi se comportă în consecinţă, este greu să nu ne facă să şovăim, chiar când suntem convinşi de rătăcirea lor. (Schopenhauer)
• Să ne gândim bine şi de repetate ori asupra unui proiect, înainte de a-l pune în executare, şi chiar după ce am examinat totul în mod cât se poate de temeinic, să mai rezervăm ceva şi insuficientei cunoaşteri omeneşti, datorită căreia tot mai pot exista împrejurări imposibil de scrutat sau de prevăzut şi care pot face ca întregul calcul să iasă greşit. (Schopenhauer)
• Cel care aşteaptă ca pe lumea aceasta diavolii să umble cu coarne, iar nebunii cu clopoţei, va fi totdeauna prada sau jucăria lor. (Schopenhauer)
• Ce se face iute, piere iute. (La Schopenhauer)
• Adevărul nu-i întotdeauna acelaşi lucru cu propria-ţi părere. (Sienkiewicz)
• Primeşte critica oricui, dar rezervă-ţi hotărârea. (Shakespeare)
• Imaginaţia lucrează mai tare în minţile cele mai slabe. (Shakespeare)
• Virtutea omului, care trăieşte după comandamentele raţiunii, se arată tot atât de mare în evitarea, ca şi în înfrângerea primejdiei. (Spinoza)
• A şti să iei o hotărâre este o mare artă. (Stendhal)
• Citim lumea pe dos şi pretindem că ne înşeală. (Tagore)
• După cum e firesc să credem o mulţime de lucruri fără demonstrare, tot astfel nu este mai puţin firesc să ne îndoim de altele cu toate dovezile lor. (Vauvenargues)
• Obscuritatea este regatul erorii. – obscuritatea favorizează eroarea, claritatea o denunţă îndată , căci, spune Vauvenargues: Nu există eroare care să nu dispară îndată ce am exprimat-o în chip clar. (Vauvenargues)
• Cei răi sunt întotdeauna surprinşi de a găsi abilitate la cei buni. (Vauvenargues)