Proverbe despre cunoastere - ignoranta

• Omul învăţat poartă întotdeauna averea cu el.
• A şti carte nu înseamnă a şti înţelepciune!
• Ştiinţa cuiva preţuieşte munca pe care a întrebuinţat-o ca s-o capete.
• Ai toată viaţa un şcolar pe care niciodată nu trebuie să-l pierzi din ochi: tu însuţi.
• Ştiinţa este ca jugul la gâtul boului: e făcută pentru a subjuga pasiunile. (arab)
• Nu sunt pierduţi banii care-ţi îmbogăţesc mintea. (arab)
• Ştiinţa are multe neajunsuri: boala ei este uitarea, nefericirea ei e minciuna, irosirea ei e răspândirea printre cei săraci cu duhul, iar cel mai mare cusur al ei e acela că nu este niciodată îndestulătoare. (arab)
• Cunoaşterea unei limbi completează omul. (arab)
• Prostul nu gustă dulceaţa înţelepciunii, după cum cel cu guturai nu simte parfumul florilor. (arab)
• Ţi-a dat viaţă cel care te-a învăţat carte. (arab)
• Prostia şi îngâmfarea sunt două surori care foarte rar se despart. (arab)
• Cine ştie să semene poate semăna şi pe ogor de stâncă. (armean)
• Nu te depărta de omul înţelept şi nu te apropia de cel prost. (armean)
• Mintea de la tinereţe este toiag la bătrâneţe. (armean)
• Efortul de a gândi seamănă cu săparea unui puţ; acesta dă la început apă tulbure, apoi ea se limpezeşte încetul cu încetul. (chinez)
• Nu ai niciodată mai multă nevoie de spirit ca atunci când ai de a face cu un prost. (chinez)
• De fiecare dată când deschizi o carte înveţi ceva. (chinez)
• Nu poţi profita de o carte dacă nu o citeşti aşa cum nu poţi profita de bani dacă îi ţii la altul. (chinez)
• Fabricăm lumânări pentru a ne bucura de lumină, învăţăm pentru a obţine lumina adevărului; prima luminează locurile întunecoase ale casei, a doua, inima omului. (chinez)
• O mie de şcolari – o mie de învăţaţi; o mie de jucători – o mie de săraci. (chinez)
• Ştiinţa pe care n-o completezi în fiecare zi, scade în fiecare zi. (chinez)
• Înţeleptul chiar dacă este cu desăvârşire sărac, el îşi poartă comorile în inimă. (chinez)
• Înţelepciunea este singura monedă care are curs pretutindeni. (chinez)
• În spatele unui om priceput se află întotdeauna alt om priceput. (chinez)
• Înţeleptul care-şi stăpâneşte pasiunile trece printre tigri şi rinoceri; el a învins moartea. (chinez)
• Cine nu se urcă pe munte nu cunoaşte înălţimea cerului. (chinez)
• Cine nu ştie pe unde a intrat, nu va şti pe unde să iasă. (chinez)
• Omul este trecător şi trupul său în pulbere se schimbă, dar cartea lui îl face nemuritor. (egiptean)
• Nu există, într-adevăr, decât o singură fericire pe lumea aceasta: aceea de a aduna cu drag cărţi în timpul zilei şi de a le citi în timpul nopţii. (egiptean)
• Sfatul bun dat unui om fără minte piere precum fumul. (egiptean)
• Nu vârsta ci înţelepciunea te face om întreg. (indian)
• Bărbierul nu trebuie să facă şi pe medicul. (indian)
• Înţelepciunea înseamnă putere. (indian)
• Vârsta îţi albeşte părul dar nu-ţi coace şi mintea. (indian)
• Plantele cunoaşterii trebuie stropite cu lacrimi. (indian)
• Nu poţi învăţa să înoţi dacă nu cobori în apă. (indian)
• Ploaia de lacrimi este necesară recoltei cunoştinţelor. (indian)
• Experienţa ţine de o şcoală unde lecţiile costă scump. (italian)
• Când omul pierde tot îi rămâne învăţătura. (japonez)
• Cultura e tot ce-i rămâne omului când a uitat totul. (japonez)
• Marile personalităţi se dezvoltă încet. (japonez)
• Băiatul care trăieşte lângă templul budist va citi cărţi sfinte. (japonez)
• Chiar de-ar fi să mori mâine nu înceta să înveţi. (mongol)
• Învăţătura din tinereţe este ca o dantelă săpată în piatră. (persan)
• Sabia nu are putere acolo unde se află pana. (persan)
• Cine învaţă să bată toba la 40 de ani doar în mormânt va ajunge meşter. (persan)
• Dacă numai adulmecând s-ar fi putut învăţa, câinele ajungea demult măcelar. (persan)
• Orzul timpuriu va da recoltă bună – ce ştim noi?, orzul târziu va da recoltă bună – ce ştim noi? (sumer)
• Cărturarul nu se culcă pe un pat de puf. (turc)
• Mai bine să-ţi lipsească ochii decât spiritul. (turc)
• Ochii nu servesc la nimic unei minţi oarbe.
• Elocinţa înseamnă susţinerea unei idei în forma cea mai concisă. (’Abn al-Hamid Ibn Yahya)
• Cel fără minte se mărgineşte la propria lui judecată şi se uită adesea în spate să vadă dacă este admirat. (Al-Ibchichi)
• Aristotel spunea că acei care caută să demonstreze lucruri evidente fac la fel ca acei care vor numaidecât să arate soarele cu lampa. (Aristoteles)
• Esop spunea că atunci va fi rău pentru toţi, când toţi vor practica totul. (Aeschines)
• Vei cunoaşte bătrân fiind, cât este de greu să înveţi la această vârstă, când se cere să fii înţelept. (Aeschylus)
• E frumos să înveţe lucruri înţelepte şi un bătrân. (Aeschylus)
• Cele nevăzute se pot vedea prin cele văzute. (Anaxogaras)
• Ceea ce avem de învăţat să facem; învăţăm făcând. (Aristotel)
• Fii stăpân pe subiect; cuvintele vor urma (de la sine). (Cato)
• Adesea în calea celor care vor să înveţe stă autoritatea celor care predau. (Cicero)
• Când cunoaştem natura tuturor lucrurilor, suntem liberaţi de superstiţie şi de frica morţii, nu ne tulbură neştiinţa, din care provin adesea spaime grozave; în sfârşit vom fi şi mai morali, când vom cunoaşte ce cere natura. (Cicero)
• Filozofia este medicina sufletului. (Cicero)
• Să ştiţi că, dacă nu este vindecat sufletul, ceea ce nu se poate face fără filozofie, suferinţele nu vor avea sfârşit. (Cicero)
• După cum, dacă cineva, care s-ar da drept literat, ar vorbi incorect, sau dacă acel care ar vrea să treacă drept cântăreţ ar cânta fals, s-ar face de ruşine, mai ales prin faptul că greşeşte tocmai acolo unde pretinde că-i cunoscător, tot astfel un filozof care greşeşte în felul său de viaţă se face de ocară tocmai prin faptul că se poticneşte în rolul în care vrea să fie învăţător, şi pretinzând că cunoaşte ştiinţa vieţii greşeşte în viaţă. (Cicero)
• După cum un ogor oricât de fertil, nu poate da roadă, dacă nu e cultivat, tot astfel şi sufletul fără învăţătură. (Cicero)
• Noi vrem să găsim adevărul, nu să convingem vreun adversar. (Cicero)
• În primul rând este propriu omului căutarea şi cercetarea adevărului. (Cicero)
• Fără a cunoaşte puterea cuvintelor este imposibil să cunoşti oamenii. (Confucius)
• Demetrius din Phalerae îl sfătuia pe regele Ptolemeu să-şi procure scrierile privitoare la domnie şi conducere şi să le citească; căci ceea ce nu îndrăznesc să sfătuiască prietenii, stă scris în cărţi. (Demetrius Phalereus)
• Există, fără îndoială, tineri cu judecată şi bătrâni fără minte; căci nu timpul (ne) învaţă să gândim, ci o educaţie timpurie şi predispoziţia. (Democritus)
• Medicina vindecă bolile corpului, iar filozofia liberează sufletul de patimi. (Democritus)
• Cei fără minte se iau după câştigurile (separate ale) norocului, pe când cei care ştiu (ce înseamnă) astfel de câştiguri, se iau după filozofie. (Democritus)
• După ce Democrit critică percepţiile simţurilor, spunând: “Culoarea este aparentă convenţională, dulcele este aparent, amarul este aparent; în realitate nu există decât atomi şi vid”, el pune simţurile să vorbească astfel către inteligenţă: “Sărmană minte, tu primeşti dovezile de la noi şi vrei să ne birui? Biruinţa ta este o înfrângere”. (Democritus)
• Din înţelepciune provin trei lucruri: gândire justă, vorbire fără greş şi acţiune dreaptă. (Democritus)
• Neghiobii îşi formează viaţa prin darurile întâmplării, cunoscătorii prin acele ale înţelepciunii. – nu te rezema de umbre, pune la baza vieţii tale cunoaşterea! (Democritus)
• Pentru cei fără minte este mai bine să fie conduşi decât să conducă. (Democritus)
• Ferice de acela care şi-a dobândit o comoară de gânduri divine! (Empedocles)
• Nu este admisibil ca omul cât este tânăr să ezite să studieze filozofia, iar când a îmbătrânit să se considere destul de obosit ca să se mai poată ocupa de acest studiu, căci nu este nimeni prematur sau prea matur pentru îngrijirea sănătăţii sufletului său. (Epicur)
• Cel ce spune că timpul îndeletnicirii cu filosofia n-a sosit încă sau că a trecut este asemenea unuia care ar spune că timpul fericirii nu-i încă sosit sau că s-a dus; de aceea amândoi, şi tânărul şi bătrânul trebuie să caute înţelepciunea, cel de-al doilea pentru ca, înaintând în bătrâneţe să se simtă tânăr graţie amintirii celor trecute, iar primul ca să fie tânăr şi bătrân în acelaşi timp prin lipsa de teamă faţă de cele ce vor veni. (Epicur)
• Învăţătura este ca aurul – are preţ oriunde. (Epictet)
• Adevărata înţelepciune constă în a nu părea înţelept. (Eschil)
• Mintea omenească face să fie bine conduse cetăţile şi casele, iar în război are mare putere. Căci un singur gând înţelept biruie multe mâini, pe când prostia bazată pe mulţime este un mare rău. (Euripides)
• Fiecare zi ne învaţă ceva nou. (Euripides)
• Nu mai simt altă plăcere decât de a învăţa. (Fr. Petrarca)
• Erudiţia nu ne învaţă să avem minte. (Heraclitus)
• Cultura multilaterală nu te învaţă şi înţelepciunea. (Heraclit din Efes)
• Îţi pierzi timpul cultivând cuvintele. (Hesiod)
• Acum copile, soarbe cu sufletul curat cuvintele; acum oferă-te celor mai buni (ca tine): Vasul nou va păstra mult timp mirosul de care a fost pătruns pentru întâia oară. (Horatius)
• Incultul ce vrea să înveţe seamănă cu savantul, savantul ce vorbeşte fără discernământ seamănă cu un incult. (Ibn abi talib ’Ali)
• După cum medicii au la îndemână instrumentele şi cuţitele pentru intervenţii urgente, tot astfel şi tu să ai pregătite preceptele, ca să cunoşti cele divine şi cele umane şi ca să faci orice lucru, fie cât de mic, cu gândul la legătura dintre amândouă. (Marcus Aurelius)
• Sunt oameni pe care-i socotesc nevrednici a-mi primi învăţătura şi pe care refuz să-i învăţ şi tocmai prin aceasta le dau învăţătură, fără nici un efort din partea mea. (Meng Tseu)
• Regii au mai multă nevoie de sfatul înţelepţilor decât au aceştia de favoarea regilor. (Muslah-al-Din Saadi)
• Fiecare îşi iubeşte ocupaţia şi-i place să-şi întrebuinţeze timpul cu îndeletnicirea cu care s-a deprins. (Ovidius)
• Elocinţă, tu care ştii să înduioşezi inimile şi să cucereşti lumea! (Pacuvius)
• Cunoaşterea cuvintelor conduce la cunoaşterea lucrurilor. (Platon)
• Nu de vorbele celor mulţi trebuie să ţinem seama, ci de judecata celui care cunoaşte purul adevăr. (Platon)
• Toate se realizează în număr mai mare, mai bine şi mai uşor, când cineva face un singur lucru, după aptitudinea sa şi la timpul său, lăsând la o parte celelalte. (Plato)
• E cu neputinţă ca unul singur să exercite bine multe îndeletniciri. (Plato)
• Fiecare poate exercita bine numai o singură îndeletnicire şi nu mai multe; căci dacă ar face aceasta, apucându-se de multe lucruri, el n-ar izbuti să se distingă în nimic. (Plato)
• Dacă nu vor domni filozofii în cetăţi, sau dacă cei ce se numesc astăzi regi şi stăpânitori nu vor fi filozofi cu adevărat şi-n mod adecvat, şi dacă nu vor coincide puterea politică şi filozofia… nu există încetare a mizeriei pentru state, şi socot că nici pentru neamul omenesc. (Plato)
• Tânărul nu-i în stare să judece ce e alegoric şi ce nu, ci orice părere primeşte el, îi va rămâne neştearsă şi neschimbată. De aceea, fără îndoială, trebuie făcut tot posibilul ca ceea ce aud (tinerii) pentru întâia oară, să fie expus cât mai frumos şi să se refere la virtute. (Plato)
• Mult, dar nu multe. – Pliniu precizează că pentru formarea spiritului este recomandată multă lectură , dar nu lectura risipită a tot felul de cărţi. (Plinius Minor)
• De vreme ce sufletul nostru are din natură dorinţa de a învăţa şi de a privi, nu este oare logic să dezaprobăm pe acei care întrebuinţează rău această tendinţă pentru audiţii şi spectacole fără nici o valoare, şi neglijează pe cele frumoase şi utile? (Plutarchus)
• Învăţătura cere înzestrare şi exerciţiu. Profesorii au adeseori prilejul să observe printre elevii lor naturi mai mult sau mai puţin înzestrate pentru învăţătură. Totuşi înzestrarea, talentul nu se dezvoltă decât prin exercitarea lui căci , observă Protagora : Arta nu este nimic fără studiu şi nici studiul fără artă. Studiul însuşi presupune deprinderi formate de timpuriu, după cum observă Protagora: Din tinereţe trebuie să începi a învăţa. (Protagoras)
• După cum nu este de nici un folos medicina, dacă nu alungă boala din corp, tot aşa nu e de nici un folos filozofia, dacă nu alungă răul din suflet. (Pythagoras)
• Măcar de-am şti ce e la îndemâna noastră. Nu ne interesează ce este dincolo de noi. (Romanos Melodul)
• După cum învăţământul elementar, prin care copiii învaţă a scrie şi a citi, nu-i învaţă ştiinţa şi literatura, ci numai îi pregăteşte pentru a şi le însuşi mai târziu, tot astfel ştiinţa şi literatura nu duc sufletul la virtute ci numai îl pregătesc. (Seneca)
• Remediile sufletului au fost descoperite de cei vechi. Dar cum să fie întrebuinţate şi când, aceasta este sarcina noastră de a căuta. (Seneca)
• Tot ce-i salutar trebuie gândit şi meditat des, ca să nu ne fie numai cunoscut, dar şi la îndemână. (Seneca)
• O parte a virtuţii constă în învăţătură, alta în exerciţiu; trebuie de o parte să înveţi, pe de alta să întăreşti prin practică ce ai învăţat. (Seneca)
• Ce nebunie este să înveţi lucruri de prisos, când este atâta lipsă de timp? (Seneca)
• Ca să ai parte de adevărata libertate, trebuie să fii sclavul filozofiei. (Seneca)
• Lungă-i calea prin precepte, scurtă şi bună prin exemple. (Seneca)
• Trebuie să îndrumăm viaţa noastră cu exemple ilustre. (Seneca)
• Vezi ca nu cumva cititul multor autori şi a tot felul de cărţi să aibă ceva nehotărât şi nestabil. (Seneca)
• Trebuie să imităm albinele şi să separăm tot ce am adunat din lectura (noastră) variată. (Seneca)
• Tot ce citim, să nu lăsăm să rămână întocmai, ca să nu fie străin ci să asimilăm cele citite; altfel vor intra în memorie, (dar) nu în minte. (Seneca)
• Eu arăt altora calea cea dreaptă, pe care am cunoscut-o târziu, când eram obosit de rătăcire. (Seneca)
• Pentru noi este un argument al adevărului atunci când toţi au aceiaşi părere despre un lucru. (Seneca)
• Nimeni nu ajunge la înţelepciune din întâmplare. (Seneca)
• Cea dintâi condiţie a fericirii este înţelepciunea. (Sophocles)
• Prudenţa în acţiune depinde de cunoaşterea situaţiei. (Sophocles)
• Înţelept e acela care ştie din experienţa altuia. (Syrus)
• Mai bine să nu ştii un lucru, decât să-l înveţi prost. (Syrus)
• Socrate spunea că cei care ştiu ce este fiecare lucru, sunt în stare să explice şi celorlalţi; pe când cei care nu ştiu, e firesc să se înşele şi pe ei şi să înşele şi pe alţii. (Xenophon)
• E riscant ca cineva să spună sau să facă ceea ce nu ştie. (Xenophon)
• Desfăşurând comorile înţelepţilor din vechime, pe care ni le-au lăsat scrise în cărţi, le parcurg împreună cu prietenii (mei), şi când vedem ceva bun, alegem şi socotim ca un mare câştig, când putem fi de folos unul altuia. (Xenophon)
• În orice acţiune oamenii vor să asculte cel mai mult de acei pe care-i socotesc ca cei mai destoinici. (Xenophon)
• Învăţaţi şi de la predecesori; căci aceasta este cea mai bună învăţătură. (Xenophon)
• A întreba înseamnă a te instrui. (Xenofon)
• Datorită priceperii, seriozităţii, stăpânirii de sine şi cumpătării sale, omul deştept îşi creează o insulă pe care nici un val nu o va acoperi. (Aprama devarga)
• Uşor îl câştigi pe cel neştiutor; şi mai uşor este câştigat cel care are judecată. Dar pe semidoctul cu o fărâmă de ştiinţă nici Brahma nu-l poate mulţumi. (Bharthari)
• Învăţătura e o perlă, o avere mare, pe care rudele n-o pot împărţi între ele, nici hoţii fura, şi care nu se împuţinează prin dăruire. (Bhavabhuti)
• Cel iscusit să scoată esenţialul şi din cărţile cele mici şi din cele mari, ca albina din flori. (Bohtlingk)
• După cum o pasăre legată de o sfoară, după ce a zburat în toate părţile şi nu poate găsi nicăieri un loc unde să se aşeze; se îndreaptă spre locul de care-i legată, tot astfel mintea, după ce zboară în toate părţile, în cele din urmă îşi găseşte refugiu în suflet, căci mintea este legată de suflet. (Chandogya-Upanişad)
• Cei care se adâncesc în Brahma îşi pun următoarele întrebări: “Este Brahma cauza (acestui Univers)? De unde ne-am ivit? Prin cine trăim? Unde vom fi? Cine ne conduce în fericire şi-n restrişte?” (Cvetacvatara-Upanişad)
• El e începutul, cauza unirii (corpului cu sufletul), dincolo de întreitul timp şi independent de acesta. Pe zeul acesta vrednic de slavă, cu toate înfăţişările, care este originea a tot ce există şi care stă în inimă, îl adoră (înţeleptul). (Cvetacvatara-Upanişad)
• Din faptul că un om rău citeşte cărţile de legi sau studiază Vedele încă nu rezultă nimic; caracterul predomină aici. (Hitopadeca)
• Nu este consiliu acela în care nu se află bătrâni. (Hitopadeca)
• Duşmancă este mama, vrăjmaş este tatăl, al cărui copil nu este dat la învăţătură. (Hitopadeca)
• E greu să te cunoşti atât de bine, încât să poţi spune că eşti capabil sau nu de ceva. Însă cine posedă o astfel de ştiinţă, acela nu-şi pierde cumpătul nici când este la strâmtoare. (Hitopadeca)
• Cei care cultivă neştiinţa intră în întunericul orb. Într-unul şi mai mare cei care sunt mulţumiţi cu ştiinţa lor. (Ica-Upanişad)
• Arta învăţătorului atinge un grad şi mai înalt când este încredinţată unui discipol eminent. (Kalidasa)
• Sufletul, mai subtil decât ceea ce-i subtil şi mai mare decât ceea ce-i mare, este aşezat în cavitatea inimii fiecărei fiinţe. Cine-i liberat de dorinţe, acela, lipsit de întristare, priveşte prin favoarea Creatorului această măreţie a sufletului. (Katha-Upanişad)
• Cine nu-l cunoaşte, acela îl cunoaşte; cine îl cunoaşte, acela nu-l cunoaşte. El nu este înţeles de cei care-l înţeleg; el este înţeles de cei care nu-l înţeleg. (Kena-Upanişad)
• Ştiinţa sufletului este ştiinţa supremă. (Mahabharata)
• Fără a fi întrebat, nu spune nimănui nimic, nici când întreabă în mod nepotrivit; cel cu minte, chiar când ştie, să se poarte în lume ca şi când ar fi mut. (Manu)
• Cel care nu-şi părăseşte casa spre a vedea întreg pământul plin de minunăţii, acela-i (ca) o broască într-o fântână. (Pancatantra)
• Atâta timp cât omul nu cutreieră pământul dintr-o ţară în alta, el nu dobândeşte temeinic nici învăţătură nici averea nici vreo meserie.(Pancatantra)
• Înţelepţii nu deplâng ceea ce s-a pierdut, ceea ce a murit şi ceea ce a trecut; căci aceasta este, după cât se spune, deosebirea dintre înţelepţi şi nebuni. (Pancatantra)
• La cei înţelepţi bătrâneţea se iveşte mai întâi la minte, apoi în corp; pe când la cei neînţelepţi ea se iveşte în corp, dar niciodată la minte. (Pancatantra)
• Cum dispare frumuseţea iernii, când este lovită de vântul primăverii, aşa scade zi cu zi inteligenţa celor dotaţi din cauza grijilor pentru familia împovărătoare. (Pancatantra)
• Cunoaşterea călăuzeşte spre unitate aşa cum ignoranţa duce la diversitate. (Ramakrishna)
• Fără cunoaştere nu este (cu putinţă) libertatea nici chiar prin sute de asceze. (Somadeva)
• Cel care se pricepe nu vorbeşte; stăpânind erudiţia, el tace. (Lao Tzî)
• Cei plini de pofte şi de ură nu vor cunoaşte niciodată adevărul. (Vinayapitaka)
• Înţelepciunea înseamnă cunoaşterea bazată pe discernământ, îmbinată cu o gândire vrednică de laudă. (Visudhi-Magga)
• Învăţând pe alţii te instruieşti, povestind observi, afirmând examinezi, arătând priveşti, scriind gândeşti, pompând îţi aduci apa în fântâna ta. - Dezvoltarea maximei antice: Învăţând înveţi, în sensul modern că activitatea socială dezvoltă toate funcţiile intelectuale ale omului. (Amiel)
• Unui om deştept îi place să înveţe. Unui prost, să înveţe pe alţii. (A. P. Cehov)
• Ştiinţa însăşi e putere. (Bacon)
• Totul se înlănţuie în lumea reală. Orice mişcare corespunde unei cauze, orice cauză se leagă de ansamblu; prin urmare, ansamblul este reprezentat în cea mai mică mişcare. (Balzac)
• A recunoaşte nu înseamnă a te supune? (Balzac)
• Toate minţile mărginite au obiceiul de a nu ieşi din cercul întâmplărilor şi de a nu le căuta cauza. Pentru greşelile lor le place să-i găsească vinovaţi pe alţii. (Balzac)
• Dacă în orice împrejurare omul nu se învârte în jurul lucrurilor sau a ideilor pentru a le cerceta sub toate aspectele, omul acela este un neisprăvit şi un molâu, prin urmare în primejdie de a pieri. (Balzac)
• Înţelepciunea vine odată cu învăţătura. (Balzac)
• Toţi cei ce ştiu puţin vor să arate pretutindeni ceea ce ştiu. (Benito Jeronimo Feijoo)
• Din nimic nu poţi să scoţi nimic/ noul vine din ce-i vechi/ dar nu e mai puţin nou. (Bertold Brecht)
• Cei ce topesc multe lumânări în citirea cărţilor, tocesc şi vederea ochilor trupului; dar cei ce n-au căutat niciodată pe slove, măcar că şi-au păzit mai ascuţită vederea ochilor, însă neştiinţa i-a vârât în întuneric şi în tartarul necunoştinţei. (Cantemir)
• Semnul înţelepciunii este ca din cele văzute sau auzite a adulmeca pe cele nevăzute şi neauzite, şi a socoti cele viitoare din cele trecute. (Cantemir)
• Cine are idei limpezi le transmite uşor celorlalţi. (C. A. Helvetius)
• Nu împiedică nimic ca cineva să fie cu ştiinţă de carte şi să posede toată învăţătura şi (totuşi) să fie beţiv, necumpătat, avar, nedrept, trădător şi, în sfârşit, fără minte. (Cebes)
• Este o minune să se nimerească leacul pentru un rău a cărui cauză nu se cunoaşte. (Cervantes)
• Vrei să înveţi ştiinţele cu uşurinţă? Începe prin a-ţi învăţa limba. – cultura lingvistică şi literară este temelia culturii. (Condillac)
• Lectura cărţilor de valoare este conversaţia cu cei mai de seamă oameni ai secolelor trecute. (Descartes)
• Când am avut câţiva bănuţi mi-am cumpărat cărţi, iar dacă mi-a mai rămas ceva, mi-am luat hrană şi îmbrăcăminte. (Desiderius Erasmus)
• Gânditorul este un om care vede acolo unde ceilalţi nu văd. (Dimuet)
• Vai de acela care vrea să-i înveţe pe oameni mai iute decât pot învăţa. (Durant)
• A învăţa numai, fără a judeca, nu te duce la nimic; adunarea de cunoştinţe nu trebuie să aibă decât un singur scop: să ne înveţe cum să ne judecăm pe noi înşine. (E. Knight)
• Cunoaşterea este antidotul temerii. (Emerson)
• Întreaga viaţă este experimentare. Cu cât faci mai multe experienţe, cu atât este mai bine. (Emerson)
• Închisese ochii pentru a nu vedea răul de pe acest pământ, şi, în acest fel, răul l-a găsit fără nici o apărare. (Ernst Wiechert)
• Un om nu poate înţelege profunzimea unei cărţi înainte de a fi văzut şi a fi trăit cel puţin o parte din conţinutul ei. (Ezra Loomis Pound)
• Adevărata filozofie constă în a face, nu cărţi, ci oameni. (Feuerbach)
• Spiritele mediocre osândesc tot ceea ce le depăşeşte înţelegerea. (Fr. De La Rochefoucauld)
• Experienţa este ca steaua polară: ea nu luminează decât seara. (Fr. De La Rochefoucauld)
• Hazardul descreşte, pe măsură ce creşte cunoaşterea. (France)
• Am încercat diferite moduri de a trăi şi eu socot că cel mai bun este ca, ocupându-ne cu studiul, să asistăm în pace la vicisitudinile oamenilor şi să prelungim prin priveliştea secolelor şi a împărăţiilor durata scurtă a zilelor noastre. (France)
• Ochii şi toate simţurile noastre nu sunt decât soli de erori şi curieri de minciuni. (France)
• Cunoaşterea este prin ea însăşi putere. (Francis Bacon)
• Puţină filozofie duce sufletul la ateism, dar aprofundarea filozofiei îl duce spre religie. (Francis Bacon)
• Lectura dă omului plenitudine, vorbirea, siguranţă şi scrisul, precizie. (Francis Bacon)
• Orice filozofie morală nu este altceva decât o slujitoare a religiei. (Francis Bacon)
• Bogăţia de experienţă străină, agonisită din cărţi, asta se cheamă erudiţie. Experienţa proprie este înţelepciune. (G. E. Lessing)
• Cusurul învăţăturii târzii este acesta, că ceea ce n-ai învăţat niciodată şi ai ignorat mult timp, când, în sfârşit ai început s-o ştii, ţii mult s-o spui oriunde şi în orice împrejurare. (Gellius)
• Cel mai mare dintre filozofi arăta că atunci când literatura şi învăţăturile filozofiei pătrund într-un om pervers şi decăzut, ca într-un vas spurcat şi murdar, ele se schimbă, se transformă şi se strică. (Gellius)
• Adevărul ne umple de sănătate şi ne dă puteri noi în muncă. Cine stă alături de adevăr nu poate să nu învingă. A urmări numai adevărul şi a-l dovedi, aceasta este toată obiectivitatea. (George Călinescu)
• Este o mare nebunie să sfidezi fără motiv inteligenţa altuia. (Giovanni Boccacio)
• Nu te lăsa ademenit să contrazici. Înţelepţii cad în neştiinţă, când se ceartă cu cei neştiutori. (Goethe)
• Nimic nu este mai înspăimântător ca ignoranţa activă. (Goethe)
• Obscurantismul propriu-zis nu este faptul că se împiedică răspândirea a ceea ce-i adevărat, clar şi util, ci faptul că se pune în circulaţie ceea ce-i fals. (Goethe)
• Când ai pierdut interesul, pierzi şi amintirea. (Goethe)
• Oamenii sunt atât de copleşiţi de condiţionările infinite ale fenomenelor, încât ei nu pot observa condiţia (lor) unică şi primordială. (Goethe)
• Nu fii subtil, ci înţelept. Cine ştie mai mult decât i se cere, seamănă cu vârful prea ascuţit care se rupe uşor. Adevărurile dovedite sunt mai sigure. Este bine să ai minte, dar nu să fii un palavragiu. (Gracian)
• Nimic nu cere mai multă prudenţă decât adevărul. (Gracian)
• Orice prost e ferm convins, şi oricare om ferm convins e prost; cu cât judecata sa e mai greşită, cu atât e mai mare îndărătnicia sa. (Gracian)
• Sunt ocupaţii ciudate, care sunt moliile timpului preţios. A te ocupa cu ceva nepotrivit e mai rău decât a nu face nimic. (Gracian)
• Respectul pentru adevăr reprezintă începutul înţelepciunii. (Herzen)
• Adevărul trăieşte, ca toate fiinţele vii, numai ca totalitate; când se desparte în părţile lui, îi dispare sufletul şi rămân din el numai abstracţiile moarte cu miros de cadavru. (Herzen)
• Deschide cartea, ca să înveţi ce au gândit alţii; închide cartea, ca să gândeşti tu însuţi. (Heyde)
• Lumea nu e a cui o străbate cu piciorul, ci a cui o înţelege cu gândul. Nu ştii bine ceva decât multă vreme după ce l-ai învăţat. (J Joubert)
• Nu e nimic în minte, care să nu fi trecut mai întâi prin simţuri. (John Locke)
• După cum un ogor, cu cât e mai roditor, cu atât produce mai mulţi spini şi mărăcini, tot aşa o minte superioară este plină de gânduri ciudate dacă nu-i semănată cu germenii înţelepciunii şi ai virtuţii. (Komensky)
• Ignoranţa profundă inspiră tonul dogmatic; acel care nu ştie nimic crede că poate învăţa pe alţii ceea ce abia a aflat el însuşi; acel care ştie multe nu-şi închipuie că ceea ce spune ar putea fi necunoscut şi se exprimă mai cu indiferenţă. (La Bruyere)
• Spiritele mediocre condamnă de obicei tot ce depăşeşte inteligenţa lor. (La Rochefoucauld)
• Prilejurile ne fac cunoscuţi celorlalţi şi încă şi mai mult nouă înşine. (La Rochefoucauld)
• Cine gândeşte puţin, se înşeală mult. (Leonardo da Vinci)
• Bogăţia experienţei străine câştigată din cărţi se numeşte erudiţie. Experienţa proprie este înţelepciune. Cel mai mic capitol al acesteia este mai preţios decât milioane din cealaltă. (Lessing)
• A citi mult face pe unii trufaşi şi pedanţi; a vedea multe te face înţelept, înţelegător şi util. (Lichtenberg)
• Veacul nostru are profeţi care vorbesc despre viaţă cu entuziasmul unor bolnavi. Puterea ce pulsează în opera lor nu seamănă cu vigoarea omului sănătos, ci cu forţa nebunului delirant. (Lucian Blaga)
• Sunt lucruri care nu pot fi înţelese decât vag. Şi ar trebui să ne mulţumim cu atât, din nefericire însă noi încercăm să le înţelegem mai precis şi, ca urmare, ne trezim că nu le mai înţelegem deloc…(Lucian Blaga)
• Unii cugetători, care aspiră să pătrundă până în fiinţa însăşi a realităţii, îşi aseamănă inspiraţiile şi clarviziunile cu fenomenul minunat al instinctului. Simpatia misterioasă prin care ei încep să pătrundă tainele existenţei ar fi un fel de instinct. Ştim că instinctul are certitudini, dar tot atât de uimitoare sunt şi rătăcirile în care el cade. Oare cutare filosof, care-şi cloceşte „absolutul”, nu se aseamănă cu găina, care cloceşte nişte bucăţi de var? (Lucian Blaga)
• Cei care s-au ocupat cu istoria problemelor ce şi le-a pus mintea omenească au putut să remarce că „misteriosul”, „enigmaticul” ce-l înlăturăm dintr-o întrebare, dintr-un lucru, apare în altă parte. Cu cât lămurim printr-un fenomen ori printr-o lege mai multe enigme, cu atât devin ele însele mai enigmatice: aş vorbi în privinţa aceasta foarte bucuros despre un principiu al conservării enigmelor. (Lucian Blaga)
• Cel dintâi lucru la care aspiră un curent nou, ce luptă împotriva tradiţiei, este de a-şi crea o tradiţie. (Lucian Blaga)
• Nu-ţi îmbogăţeşti sufletul cu adevăruri mărunte: cine şi-ar face avere adunând praful de aur împrăştiat pe faţa pământului? (Lucian Blaga)
• Sunt adevăruri aşa de puţin bătătoare la ochi, încât descoperirea lor este aproape o creaţie. (Lucian Blaga)
• Foarte multe sofisme se nasc nu din lipsă de logică, ci din prea multă logică, ca să zicem aşa: anume, atunci când operăm cu mai multă logică; cu mai multă analiză, cu mai multe subtilităţi metodice decât cere gradul de complexitate proprie obiectului pe care-l cercetăm, când cheltuim mai multă forţă decât cere problema…(Lucian Blaga)
• Adevărurile mari sunt poate că aşa de aproape şi de imediate, încât numai de aceea nu le găsim, fiindcă le căutăm. Ar trebui numai să deschidem ochii şi să privim: dar aceasta este foarte greu. (Lucian Blaga)
• Logica suferă de un mare viciu logic: ea crede că însăşi realitatea e de natură logică. Dacă întâlneşte ceva ce nu se poate înţelege în chip logic, ea va susţine că acest ceva nu există, ci e numai aparenţă…(Lucian Blaga)
• Că adevărul poate avea şi influenţe dezastruoase asupra noastră nu mărturiseşte împotriva valorii sale ideale, ci dovedeşte numai slăbiciunea noastră: suntem ca bolnavii, care nu suportă aerul aspru şi curat al munţilor. (Lucian Blaga)
• Oamenii pe care începem să-i cunoaştem mai bine, nu-i mai putem judeca, căci faptele şi manifestările lor izolate le apreciem în comparaţie cu celelalte fapte ale lor. Ne pierdem, cu alte cuvinte, faţă de ei punctul de vedere omenesc, şi-i judecăm relativ, în cadrul şi în condiţiile lor proprii. (Lucian Blaga)
• Inteligenţa omenească nu este o misterioasă fabrică de adevăruri absolute. Ea este un factor determinant în sânul realităţii, un centru de activităţi spontane, un creator de ficţiuni, de mituri. Vederile metafizice ale spiritualismului sau ale materialismului sunt mituri, şi mit este şi cutare ipoteză a ştiinţei moderne…(Lucian Blaga)
• Sunt adevăruri pe care este cu neputinţă să le înţelegi just, dacă înainte de aceea n-ai trecut prin anumite rătăciri! (Lucian Blaga)
• Ce teorie a cunoaşterii adopţi este un pas de o importanţă enormă pentru viaţa spirituală, căci teoria cunoaşterii nu este o simplă teorie între multe altele, ci începutul strălucit sau dezastruos al unei adânci sau mărginite concepţii despre lume. (Lucian Blaga)
• Raţionamentele minţii se clădesc din experienţe sigure şi repetate. (M. V. Lomonosov)
• Şiretul dispreţuieşte studiile; omul simplu le admiră şi înţeleptul le foloseşte. (Macauly)
• Cine se gândeşte la prea multe lucruri nu ajunge niciodată la vreo concluzie. (Macchiavelli)
• Materia nu-i decât energie acumulată; şi energia poate lua toate formele, de la căderea unei pietre până la gândirea omului. Materia şi spiritul sunt două aspecte ale aceleiaşi substanţe, ale aceleiaşi existenţe, ale aceleiaşi energii. (Maeterlinck)
• Multe lucruri ştia, dar pe toate le ştia prost. (Margites)
• E mai uşor să negi lucrurile decât să te informezi despre ele. (Mariano José de Larra)
• O operă clasică este o carte pe care toată lumea doreşte să o fi citit, dar pe care nimeni nu vrea să o citească. (Mark Twain)
• Când fugi după spirit, prinzi prostia. (Montesquieu)
• Sunt anumite adevăruri despre care nu-i de ajuns să convingi (pe cineva), ci trebuie să(-l) faci să le şi simtă. (Montesquieu)
• Două jumătăţi de adevăr nu fac un adevăr întreg. (Multatuli)
• Nu e greu să găseşti adevărul. E greu să ai dorinţa de a-l găsi. (N. Iorga)
• Adevărul e pretutindeni, dar nu-l recunoaşte decât acela care-l caută. (N. Iorga)
• În anumite circumstanţe, simularea nebuniei constituie dovada celei mai înalte înţelepciun.  (Niccolo Machiavelli)
• Mai bine să nu ştim nimic, decât să ştim multe lucruri pe jumătate. (Nietzsche)
• Cât de sterile sunt orice speculaţii intelectuale atâta vreme cât rămân lipsite de acţiune şi de experienţă. (O. Wilde)
• De obicei (tocmai) acela care ştie mai puţin, găseşte plăcere mai mare în a contrazice. (Oxenstierna)
• Găsesc fără încetare ceva de învăţat. (P. L. Roederer)
• Cei care nu iubesc adevărul (îşi) iau ca pretext al contestării (lui) mulţimea acelora care îl tăgăduiesc. (Pascal)
• Adevărul este atât de întunecat în aceste timpuri şi minciuna atât de fixată, încât n-am fi în stare să cunoaştem adevărul, dacă nu l-am iubi. (Pascal)
• Când citim prea iute sau prea încet, nu înţelegem nimic. (Pascal)
• Oamenii trebuie învăţaţi ca şi cum n-ai vrea să-i înveţi, iar lucrurile necunoscute trebuie prezentate ca lucruri uitate. (Pope)
• Nu există ocupaţie mai rodnică decât aceea care ne ajută să ne cunoaştem pe noi înşine. (R. Descartes)
• Nimic nu-l înfurie mai tare pe un prost decât să-i spui că nu înţelege. (Cardinalul Retz)
• Orice cugetare care nu acţionează este un avort sau o trădare. (Romain Rolland)
• Cum poţi fi sceptic în chip sistematic şi de bună-credinţă? Filozofii sceptici sau nu există sau sunt cei mai nenorociţi dintre oameni. Îndoiala cu privire la lucrurile pe care ne este necesar a le cunoaşte este o stare prea violentă pentru spiritul omenesc: nu-i rezişti prea mult; fără voia lui se decide într-un chip sau altul şi preferă să se înşele decât să nu creadă în nimic. (Rousseau)
• Să ne ferim de a vesti adevărul celor care nu sunt în stare să-l asculte. (Rousseau)
• O vorbă iscusită doarme într-o ureche neghioabă. (Shakespeare)
• Oamenii, care şi-au petrecut viaţa cu cititul şi au scos înţelepciunea lor din cărţi, seamănă cu aceia care au dobândit cunoştinţe exacte despre o ţară din multe descrieri de călătorie. Aceste descrieri pot da informaţii despre multe lucruri, dar în fond nu dispun de o cunoaştere unitară, lămurită şi temeinică a acelei ţări. Dimpotrivă, acei care şi-au petrecut viaţa cugetând, seamănă cu aceia care au călătorit în acea ţară: numai aceştia ştiu propriu-zis despre ce este vorba, cunosc lucrurile în legăturile lor şi sunt acolo cu adevărat la ei acasă. (Schopenhauer)
• Unde duce gândirea fără experimentare, ne-a arătat Evul Mediu; însă secolul acesta e menit să ne lase să vedem unde duce experimentarea fără gândire şi ce se alege din educaţia tineretului care se mărgineşte (numai) la fizică şi chimie. (Schopenhauer)
• A citi înseamnă a gândi cu un cap străin în locul celui propriu. (Schopenhauer)
• Nimeni nu poate vedea deasupra sa. Cu aceasta vreau să spun: fiecare vede la celălalt numai atât cât este el însuşi: căci el îl poate cuprinde şi înţelege numai în măsura propriei sale inteligenţe. Dacă aceasta este de calitatea cea mai umilă, atunci toate darurile spirituale, chiar şi cele mai mari, nu-şi vor produce efectul asupra lui şi el nu va observa la posesorul lor nimic, decât numai ceea ce-i mai josnic în individualitatea sa, deci numai slăbiciunile şi defectele sale de temperament şi de caracter. (Schopenhauer)
• După cum biblioteca cea mai bogată, dacă nu e pusă în ordine, nu aduce atâta folos cât una foarte modestă, dar bine aranjată; tot aşa şi cea mai mare cantitate de cunoştinţe, dacă nu le-a prelucrat gândirea proprie, preţuieşte mai puţin decât una mult mai redusă, care însă a fost aprofundată în multe feluri. (Schopenhauer)
• O filozofie adevărată nu se poate ţese numai din noţiuni abstracte, ci ea trebuie să se bazeze pe observaţie şi experienţă; atât interioară cât şi exterioară. (Schopenhauer)
• Credinţa şi ştiinţa se află între ele în acelaşi raport ca cele două talgere ale unei balanţe, în măsura în care una se ridică, cealaltă coboară. (Schopenhauer)
• Ar fi bine să cumperi cărţi dacă ai putea cumpăra şi timpul pentru a le citi, dar de obicei se confundă cumpăratul cărţilor cu însuşirea cuprinsului lor. A pretinde ca cineva să reţină tot ce a citit vreodată este ca şi cum ai pretinde să păstreze în sine tot ce a mâncat cândva. A trăit dintr-una corporal, din celălalt spiritual şi a devenit pe aceste căi ceea ce este astăzi. (Schopenhauer)
• Trebuie să ţinem seamă că experienţa pe care o dau cărţile, oricât de preţioasă ar fi ea, ţine totdeauna de domeniul cunoaşterii; în timp ce experienţa care se naşte din încercările vieţii, ţine de domeniul înţelepciunii, şi că un grăunte din aceasta, are nesfârşit mai mare valoare decât un munte din cealaltă. (Smiles)
• Să cunoaştem cu exactitate natura noastră, pe care dorim s-o desăvârşim şi, totodată, natura lucrurilor, atât cât este nevoie. Să scoatem în mod just deosebirile, acordurile şi opoziţiile dintre aceste lucruri. Să concepem just cum pot şi cum nu pot fi modificate lucrurile. Să comparăm cu natura şi cu puterea omului. (Spinoza)
• Nu există adevăr care să nu devină pentru spiritele false, materie de erori. (Vauvenargues)
• Prostul cu memorie bună are la dispoziţia lui multe gânduri şi fapte, dar nu ştie să tragă din ele nici o concluzie. (Vauvenargues)
• Nimeni nu se crede atât de capabil de a înşela pe un om de spirit ca prostul. (Vauvenargues)
• Când nu înţelegem ceea ce citim, nu trebuie să ne încăpăţânăm să înţelegem; trebuie, din contra, să lăsăm cartea; n-avem decât s-o reluăm în altă zi, sau la o altă oră, şi o vom înţelege fără sforţare. Pătrunderea, la fel ca invenţia sau ca oricare alt talent omenesc, nu este o însuşire de orice moment; nu suntem dispuşi totdeauna să intrăm în spiritul altuia. (Vauvenargues)
• O carte cu totul nouă şi originală ar fi aceea care ar face să se iubească adevăruri vechi. (Vauvenargues)
• Poate că nu există adevăr care să nu fie pricină de rătăcire pentru vreo minte greşită. (Vauvenargues)
• Nu ne putem ridaca la adevărurile mari fără entuziasm. (Vauvenargues)
• Cel ce deschide o şcoală, închide o temniţă. (V. Hugo)
• Mare ignorant trebuie să fie omul care dă răspuns la toate problemele! (Voltaire)
• Personal, eu sunt mereu gata să învăţ, deşi nu-mi place întotdeauna să mi se dea lecţii. (Sir Winston Churchil)
• Elocvenţa este poezia prozei. (William Cullen Bryant)
• Indiferenţa provine din ignoranţă, şi cu cât cineva este mai înţelept, cu atât este determinat de ceea ce este perfect. (W. G. Seibnitz)
• Este mai uşor să cumperi o carte decât s-o citeşti şi mai uşor s-o citeşti decât s-o înţelegi!