Avutia / detaşare - proverbe si citate

Deschide uşa şi nu fi-i zgârcit ori ţine-o închisă şi stai ascuns. (arab)
Cine-i obişnuit să meargă pe jos e mulţumit de măgarul pe care-l călăreşte. (arab)
Cea mai bună avuţie este mulţumirea cu puţin. (arab)
Puţinul tău este mai bun decât avuţia altuia. (arab)
Banii pe care îi aduc vânturile, îi iau apoi uraganele. (banii câştigaţi uşor, se risipesc şi mai uşor) (arab)
Banii adunaţi de avar sunt mâncaţi de cel care aşteaptă liniştit de o parte. (arab)
Banul este un metal care înmoaie şi pietrele. (arab)
Dacă nu este iarbă mulţumeşte-te cu frunze de palmier. (arab)
Beţia bogăţiei este mai primejdioasă decât beţia vinului. (arab)
Allah încearcă oamenii nu numai prin nenorocire, ci şi printr-o îmbogăţire neaşteptată. (arab)
Patruzeci de hoţi nu pot prăda un om în pielea goală. (armean)
Soarele este covorul săracului. (armean)
Câştigul şi paguba merg împreună. (armean)
Banul dă frumuseţe urâţilor, picioare ologilor, ochi orbilor, interes lacrimilor. (armean)
Ce este un prost care a agonisit averi? Un purcel care nu ştie ce poate face cu slănina lui. (chinez)
A fi o singură zi lipsit de griji înseamnă a fi pentru o zi nemuritor. (chinez)
Dacă eşti bogat sau sărac, mulţumeşte-te cu soarta ta, fiindcă e nebun cel care nu ştie să râdă în orice împrejurare. (chinez)
Mă înfuriam pentru că nu aveam ce încălţa, dar am întâlnit un om care nu avea picioare. (chinez)
A te hrăni cu puţin orez, a bea apă, a-ţi sprijini capul pe braţul îndoit, înseamnă adevărata stare de mulţumire. (chinez)
Un pumn de perle nu valorează cât un pumn de orez. (chinez)
Cine are cât îi trebuie, este un om bogat. (chinez)
Cine are bani mulţi şi nu are copii, nu e bogat; cine are copii mulţi şi nu are bani, nu e sărac. (chinez)
Celor mai bogaţi le lipsesc cele mai multe. (chinez)
Bogăţia nu dă naştere la defecte, ci le face cunoscute; bogăţia nu schimbă obiceiurile, ci le descoperă. (chinez)
Mari câştiguri, mari riscuri. (chinez)
E greu să fii sărac fără a fi invidios; e greu să fii bogat fără să fii orgolios: (chinez)
Omul care nu are haine nu are frică de hoţi. (indian)
Banii şi tinereţea sunt ca apa în timpul revărsării. (indian)
Bogăţia este otrava plăcerilor şi rădăcina grijilor. (indian)
Când bădăranul se îmbogăţeşte, poartă umbrela de soare şi noaptea. (indian)
Banul este toporul care desparte prietenii nedespărţiţi. (indian)
Unde sunt bani, acolo sunt şi ghinioane. (indian)
Banul este hoţul omului: îi fură ce are mai de preţ – cinstea. (indian)
Avarul strânge bani pentru rege, hoţi şi foc. (indian)
Nu există pe pământ om mai darnic ca avarul, devreme ce el lasă averea sa altora, fără ca măcar să se atingă de ea. (indian)
Celui care nu are casă nu se teme de foc. (indian)
Banul înstrăinează oamenii. (japonez)
Bogatul e ca o scrumieră: cu cât e mai plină, cu atât e mai murdară. (japonez)
Cine are bani mulţi este, fără îndoială, fericit; cine are mult orez este, fără îndoială, fericit, dar cine nu are nimic poate dormi liniştit. (sumer)
Nu există om mai sărac decât bogatul care se crede la adăpost de sărăcie. (turc)
Nimic nu îmblânzeşte omul ca lipsa de bani. (turc)
Avarul pierde mai mult decât cheltuieşte cel darnic. (turc)
La ce bună bogăţia dacă ai un copil cuminte? La ce bună bogăţia dacă este un nemernic? (turc)
Cine nu se mulţumeşte cu puţin nu va avea parte niciodată de mai mult. (turc)
Pe masă este puţină mâncare însă capul nu mă doare. (turc)
Socoteşte bogăţia ultimul dintre bunuri; căci e cea mai nesigură din toate ce posedăm. (Alexis)
Eu duc cu mine tot ce am. (Bias)
Înţeleptul Bion spunea că patima îmbogăţirii este obârşia tuturor viciilor. (Bion)
Viaţa printre străini te învaţă cumpătarea, căci fiertura de orz şi culcuşul de paie sunt leacurile cele mai dulci împotriva foamei şi a oboselii. (Democrit)
Dorinţa de câştig care nu se satură niciodată este mai rea decât sărăcia cea mai mare, căci creşterea lăcomiei aduce creşterea nevoilor. – bogăţia şi sărăcia exprimă, deci, un raport, pe acela dintre nevoi şi împlinirea lor. Există, deci, bogaţi săraci şi săraci bogaţi. În acelaşi sens, caracteristic pentru morala antică: Sărăcie, bogăţie: cuvinte pentru lipsă şi abundenţă. Nu este bogat acel căruia îi lipseşte ceva şi nu este sărac acel căruia nu-i lipseşte nimic. Dacă nu doreşti mult, puţinul îţi va părea îmbelşugat. Dorinţele moderate fac sărăcia puternică precum e bogăţia. (Democrit)
Fericirea şi nefericirea sunt în suflet. (Democrit)
Dacă nu vei dori multe (lucruri), puţinul îţi va părea mult; căci o dorinţă moderată face sărăcia echivalentă cu bogăţia. (Democritus)
Speranţa unui câştig ruşinos este începutul pagubei. (Democritus)
Diogene spunea că sărăcia vine spontan în ajutorul filozofiei; căci, pe când aceasta încearcă să ne convingă prin vorbă, sărăcia ne constrânge prin fapte. (Diogenes Cynicus)
Nu spune niciodată despre ceva că l-ai pierdut, ci că l-ai dat înapoi. Ţi-a murit copilul? A fost dat înapoi. Ţi-a murit soţia? A fost dată înapoi. Ţi-a fost luat pământul? Şi acesta a fost dat înapoi. Da, dar cel care mi l-a luat este un om rău. Ce-ţi pasă prin cine ţi l-a cerut înapoi cel care ţi l-a dat? Cât timp ţi-l dă, ai grijă de el ca de lucrul altuia, cum fac călătorii într-un han. (Epictetus)
E greu să fii înţelept, când eşti bogat, sau bogat, când eşti înţelept. (Epictet)
Sărăcia, măsurată cu scopul vieţii propus de natură, este o mare bogăţie; bogăţia însă, când nu este limitată, este o mare sărăcie. (Epicur)
Nimic nu-i ajunge aceluia care consideră puţin ceea ce de fapt este suficient. (Epicur)
Ce este abundenţa? Un cuvânt şi nimic mai mult; înţeleptul se mulţumeşte doar cu strictul necesar. (Euripide)
Celor care vor multe le lipsesc multe; stă bine acela; căruia zeul i-a dat cu o mână econoamă ceea ce-i de-ajuns. (Horatius)
O bogăţie mare pentru om este să se mulţumească cu un trai cumpătat; căci niciodată nu lipseşte puţinul. (Lucretius)
Când vei dobândi câştig dintr-o afacere necinstită, să fii încredinţat că ai (luat) o arvună a nenorocirii. (Menander)
Bogăţia este un văl care ascunde multe plăgi. (Menandru)
Totdeauna bogăţia are multe necazuri: invidie, defăimare şi ură multă, neplăceri numeroase şi mii de neajunsuri, treburi multe şi strângere de lucruri necesare pentru trai. Şi-ndată după aceea iată că omul moare, lăsând altora averea sa pentru (a trăi) în lux. De aceea prefer să fiu sărac, să am cât trebuie, să duc o viaţă fără griji şi să n-am nici avere (dar) nici neplăceri. Căci tot omul sărac este scutit de mari rele. (Philemon)
Şi înţelepciunea este prinsă (în mrejele poftei) de câştig. (Pindarus)
Să ştim să ne mărginim ambiţiile: a tânji după ceea ce nu poate fi obţinut este o fatală nebunie. (Pindar)
Măreţia sufletească înseamnă dispreţuirea bunurilor lumeşti. (Plotin)
Măreţia sufletească dispreţuieşte bogăţiile. (Plutarh)
Dacă vei trăi în conformitate cu natura, nu vei fi niciodată sărac; dacă (însă vei trăi) în conformitate cu părerile, nu vei niciodată bogat. (Seneca)
Între acestea, drumul m-a învăţat cât de multe lucruri de prisos avem şi cât de uşor am putea lepăda prin judecată acele lucruri, pe care, dacă ni le ia vreodată necesitatea, nu simţim că ne-au fost luate. (Seneca)
Acoperişul de paie a adăpostit oameni liberi; sub marmură şi sub aur locuieşte robia. (Seneca)
Uitând de fragilitatea omenească să adun averi? pentru ce să mă ostenesc? Iată, această zi e ultima; să admitem că nu-i: (totuşi) e aproape de ultima! (Seneca)
Pentru mulţi faptul că adună avere nu înseamnă încetarea mizeriilor, ci numai schimbarea lor. (Seneca)
Acela se bucură cel mai mult de bogăţie, care se are nevoie cel mai puţin de ea. (Seneca)
Toate bunurile mele sunt cu mine. (Stilbon)
Lucrul dorit ne lipseşte; tânjim după el mai mult după oricare altul. Ne cade în mână vrem un altul. Şi setea noastră este mereu aceeaşi. (T. Lucretius Carus)
O, blestemată lăcomie de aur, la ce nu împingi tu pe muritori? (Vergilius)
Nu sunt oare zdrenţe pe drum? Nu mai oferă pomii hrană? Au secat pâraiele? Peşterile sunt închise? Oare Neînvinsul nu ajută pe cei care-l imploră? (Atunci) de ce se mai duc oameni în toată firea la cei orbiţi de îngâmfarea bogăţiei? (Bhagavata-Purana)
Neapărat părăseşte sau omul averea sau averea pe om. (Bohtlingk)
Chiar şi cei foarte învăţaţi, care au multă ştiinţă şi care decid în chestiuni dificile, suferă din pricina lăcomiei, care-i orbeşte. (Hitopadeca)
Averea pricinuieşte suferinţă la dobândirea ei, întristare în restrişte şi ameţeşte în prosperitate; cum poate averea să aducă bucurie? (Hitopadeca)
Zgârcenia, aroganţa şi mândria, frica şi neliniştea; înţelepţii ştiu că ele sunt rele omeneşti care provin din bogăţie. (Mahabharata)
Toate grânele pământului, tot aurul, toate turmele şi toate femeile nu sunt destule pentru unul singur. De aceea să lepădăm dorinţa. (Mahabharata)
Consideră totdeauna banii ca o pacoste; într-adevăr, nici cea mai mică bucurie nu provine de acolo. Cei care posedă bogăţii se tem şi de propriul lor fiu. (Mohamudgara)
Dăruirea, folosinţa şi pierderea sunt cele trei stări ale averii; cine nici nu dă, nici nu se foloseşte, aceluia îi rămâne starea a treia. (Pancatantra)
Cu necaz se dobândeşte averea şi cu necaz se păstrează. Cu necaz vine şi cu necaz se duce. Vai de avere, că este plină de mizerii! (Pancatantra)
Dacă oamenii sunt bogaţi prin averea îngropată în mijlocul casei, de ce să nu fim şi noi bogaţi prin acea avere? (Pancatantra)
Averea nu aduce noroc nici chiar celui care o doreşte în vederea faptelor bune. E mult mai bine să nu fie atins cineva de noroi, decât să se spele de el. (Pancatantra)
Forma supremă a sărăciei este dorinţa, nu puţinătatea averii. (Pancatantra)
Să-ţi clădeşti o altă colibă, una nouă, asta ţi-e dorinţa?… O colibă nouă nu-ţi va aduce decât o nouă amărăciune. (Psalmi budişti)
– Dacă dau, ce îmi mai rămâne de mâncat? – Egoismul acesta va face din tine un căpcăun. Dacă mănânc, ce îmi mai rămâne de dat? – Dărnicia aceasta va face din tine regele zeilor. (Santideva)
Lăcomia tuturor este paznicul cel mai vigilent împotriva lăcomiei unui singur ins. (Balzac)
Mulţumesc destinului că m-a făcut să mă nasc sărac. Sărăcia mi-a fost o prietenă binefăcătoare; m-a învăţat adevăratul preţ al bunurilor utile vieţii, pe care altfel nu l-aş fi cunoscut; scutindu-mă de apăsarea luxului, m-a consacrat artei şi frumuseţii; m-a păstrat cuminte şi curajos. (France)
Sărăcirea lor bruscă le-a deschis ochii pe care bogăţia îi ţinuse închişi. (Giovanni Boccacio)
Omul are nevoie de puţin pe lumea aceasta şi de acest puţin nu are nevoie multă vreme. (Goldsmith)
Când suntem tineri, adesea suntem săraci, sau încă n-am dobândit nimic; sau nu s-au ivit moşteniri; devenim bogaţi şi bătrâni în acelaşi timp: atât de rar pot oamenii să reunească toate avantajele; şi dacă unora li se întâmplă aceasta, nu-i nici un motiv să fie invidiaţi: (ei) au de ajuns de pierdut prin moarte, pentru a merita să fie compătimiţi. (La Bruyere)
Să nu invidiem la un anumit soi de oameni marea lor bogăţie: ei o au legată de sarcini care nu ne-ar conveni; pentru ca s-o dobândească, ei au pus în joc liniştea, sănătatea, onoarea şi conştiinţa lor: e prea scump şi nu-i nimic de câştigat dintr-un astfel de târg. (La Bruyere)
Banul duce la destrămarea imperiilor şi la prăbuşirea cetăţilor. (Miron Costin)
Cel care se satură de a fi sărac şi care dă ascultare dorinţei de îmbogăţire, începe de asemenea să se sature de a fi un om de treabă. (Oxenstierna)
Bogăţiile se dobândesc prin muncă, osteneală, înşelăciune, camătă şi prin mii de alte căi asemănătoare; şi posesiunea lor e inseparabilă de avariţie, teamă, nelinişte, robie, curse ale aproapelui şi, în fine, de o despărţire crudă în ceasul morţii. (Oxenstierna)
Kilon spunea că aurul se încearcă prin foc, iar omul prin aur. (Pascal)
Eu consider ca o nenorocire tot ce se dobândeşte cu trudă, se posedă tremurând şi se pierde cu durere. (Regnier)
Împarte toate cu fratele tău şi nu zice că sunt ale tale, căci dacă sunteţi părtaşi la cele nemuritoare, cu atât mai mult la cele muritoare. (Epistola către Diognet)
Spiritul egoist al comerţului nu cunoaşte hotare şi nu are vreo pasiune sau vreun principiu decât acela al câştigului. (Thomas Jefferson – preşedinte SUA 1743-1826)